George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
R[mas[ singur[, Aglae ]=i puse un =or\ dinainte, mobiliz[
pe Aurica =i pe Olimpia, precum =i pe servitoare =i ]ncepu s[
scoat[ afar[ toate lucrurile din camera lui Simion. Str`nse patul
=i-l arunc[ ]ntr-o magazie, arunc[ pe foc toate h`rtiile pe care
le g[si, resturile de ]mbr[c[minte le zv`rli la gunoi, cur[\[
pere\ii =i du=umelele, apoi f[cu un fel de odaie de primit.
— Uite, aici s[ sta\i voi c`nd veni\i pe aici, zise ea
Olimpiei. Am mai limpezit casa, c[ se f[cuse grajd.
Din ziua aceea, Aglae nu mai aminti niciodat[ numele lui
Simion =i nici nu dete vreodat[ semn c[ regret[ lipsa lui. Peste
c`teva zile venise Weissmann s[-i comunice c[ ar fi nimerit
s[ trimit[ b[tr`nului unele lucruri =i bani. Ea declar[ mirat[ c[
i-a dat tot ce trebuie. Atins, studentul ]i aminti c[ cheltuise
c`\iva franci cu tr[sura, ceea ce era adev[rat, fiindc[ St[nic[
spusese c[ n-are bani =i c[ Aglae va pl[ti pe dat[ ce i se va
cere. Aglae, ]ns[, deveni ne]ncrez[toare.
— Curios, zise ea, mie ginerele meu mi-a spus c[ s-a pl[tit
tot. Am s[-l ]ntreb =i, dac[ n-a pl[tit, cu pl[cere.
Vexat, Weissmann plec[ f[r[ s[ mai insiste. Felix, c[ruia ]i
povesti aceste lucruri, fu at`t de ru=inat, ]nc`t recurse la o
minciun[. D[du zece lei colegului, sub cuv`nt c[ ]ntr-adev[r
St[nic[ ]i d[duse ace=ti bani amintind numele lui Weissmann,
dar el ]n grab[ nu \inuse minte explica\iile aceluia. Weissmann
z`mbi cu ]ndoial[.
— Accept, zise el, istoria ta, fiindc[ n-am un franc ]n buzunar.
Dar s[ =tii c[ cucoana pentru care arunci zece lei nu merit[
astfel de sacrificiu. C`t despre b[tr`n, te vestesc c[ nu mai
face dou[ parale. Are paralizie general[. +i m[car n-o are
interesant[. Tot ce poate fi mai tipic, din punct de vedere clinic.
Era s[ mi-l dea ]napoi.
Dup[ plecarea lui Simion, Aglae ]=i schimb[ deodat[
manierele. }ncepu s[ se ]mbrace din ce ]n ce mai modern, s[
mearg[ ]n ora= dup[ cump[r[turi, s[ cheme ]n cas[ prietene.
Lucru ciudat. Pe Aurica =i pe Olimpia nu le mai privi cu ochi
buni. Toat[ aten\ia ei fu ]n direc\ia lui Titi, c[ruia ]i cump[r[
haine noi, ]i d[du un ceas de aur, confiscat demult de la Simion,
289