George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
— Mai bine nu m[ mai ]ntreba, r[spunse St[nic[.
Apoi izbucni ]n culmea indign[rii. Un proces limpede,
luminos, ]n care =i un copil ar =ti cui s[ dea dreptate, =i totu=i
am s[-l pierd. }l pierd fiindc[ a=a e lumea =i fiindc[ n-am sfin\i.
Talentul, documentarea n-ajung. Trebuie s[ intimidezi tribunalul,
s[-i ar[\i puterea politic[! Domnule, vorbi St[nic[ lui Felix,
te felicit c-ai f[cut medicina. Aici tai, dai re\ete, n-ai nevoie
de nimeni.
— Da’ ce fel de proces? insist[ Costache, plin de curiozitate.
— Domnule, se arunc[ atunci St[nic[ asupra lui, uite cum
st[ chestia. Cineva, persoan[ ]n v`rst[ =i cu avere, f[r[
rubedenii apropiate, cre=te un copil f[r[ s[-l ]nfieze =i-i las[
prin testament toat[ averea, neuit`nd s[ dea c`te o mic[ sum[
la toate rudele ]ndep[rtate, ca s[ nu fie nici o discu\ie. M[ rog,
testamentul e ]n perfect[ regul[. Eu te ]ntreb: are, sau n-are
dreptul un om s[ lase averea cui ]i place?
— Aaaare! se b`lb`i mo= Costache cu viu interes.
— Ei, iac[ aici te-n=eli! Bunul-sim\ spune c[ are, dar
experien\a te contrazice. N-a apucat s[ moar[ b[tr`nul, =i
testamentul a fost atacat de o mul\ime de indivizi care se dau
drept rude de departe =i care pretind c[ b[tr`nul nu era ]n
deplin[tatea facult[\ilor mintale c`nd a ]ntocmit testamentul.
Mai mult! Au ob\inut pe loc suspendarea execut[rii lui, a=a c[
copilul e pe drumuri. Eu l-am ajutat =i i-am dat de m`ncare,
sper`nd s[ c`=tige procesul. Dar nu merge!
— Cum, se aprinse Costache, nu pot eu s[ las cui vreau
averea mea?
— Nu! zise St[nic[ ostentativ de calm.
— Asta e o pung[=ie! se irit[ Costache.
— A=a e, ai dreptate, a=a se-nt`mpl[ cu cine n-are cap.
+i b[tr`nul de care-\i spun n-a avut minte, fiindc[ nu m-a
ascultat pe mine.
— +i ce trebuia s[ fac[ dup[ dumneata? ]ntreb[, aproape
confiden\ial, mo= Costache.
— Ce trebuia s[ fac[? Eu ]i d[deam acolo ceva din via\[
copilului, =i gata! Nimeni nu-\i cere socoteal[ ce faci cu averea
c`t tr[ie=ti =i n-ai familie.
204