George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
paguba dragostei dumitale. Stimez pe Otilia numai prin felul
cum ]mi vorbe=ti despre ea.
— }\i mul\umesc, zise Felix s[rut`ndu-i m`na ]ndelung.
— }ns[ po\i fi credincios unei femei, chiar f[c`ndu-i mici
infidelit[\i cu o alta. E un fel de a o pre\ui prin compara\ie. |i-am
spus, sunt o fat[ cuminte p`n[ la un punct, dar nu sunt o sf`nt[.
A p[c[tui cu un t`n[r simpatic este acum pentru mine, f[r[
ipocrizie, singura distrac\ie ]n via\[. }\i dau voie s[ vii oric`nd
ca s[ ]ncerci s[ m[ tragi pe calea pierz[rii.
Felix ]n\elese ]ndemnul spiritual al fetei, dar o sfial[ grozav[
]i paraliza orice gest. Se sim\i stupid. Dorea din tot sufletul pe
aceast[ fat[ simpl[ =i gra\ioas[ =i-=i d[dea seama c[ r[ceala
lui era jignitoare pentru o femeie care mersese at`t de departe.
Lu[ am`ndou[ m`inile Georgetei =i le s[rut[ =i pe o parte, =i
pe alta. Se afla l`ng[ u=a de la intrare. Georgeta z`mbi.
— Ah, zise Georgeta, e=ti de o timiditate!
+i prinz`ndu-i capul ]ntre m`ini, ]l s[rut[ cu putere =i
prelung pe buze.
Felix ie=i ame\it pe u=[, fericit =i totdeodat[ ]nciudat de
st`ng[cia lui, de situa\ia, deplorabil[ pentru un b[rbat, de a fi
sedus de o femeie.
213