George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
— Ascult[, Otilia, s[ zicem c[ m`ine, c`nd c[s[toria
noastr[ ar fi posibil[, eu te-a= iubi la fel =i tu la fel, atunci ai
primi s[ fii so\ia mea?
Otilia r`se, str`nse pe Felix ]n bra\e, ca pe mo= Costache,
cu sensul: „nu-\i vine mintea la cap deloc“ =i zise:
— Felix, du-te =i te culc[. Mi-e somn. M`ine povestim
fiecare ce-am visat.
}n ziua urm[toare, Pascalopol f[cu o vizit[ quasioficial[.
Str`nse viguros m`inile lui mo= Costache, ]i d[du un port\igaret
dintr-un lemn parfumat, se interes[ de s[n[tatea lui. Acelea=i bune
aten\iuni le avu =i fa\[ de Felix, a c[rui min[ o l[ud[. Scoase din
buzunar un portefeuille mic, de marochin ro=u, =i i-l d[du.
Apoi, Pascalopol f[cu fa\[ de c`te=itrei un raport am[nun\it
asupra petrecerii ]n Fran\a, dest[inuind itinerariul, ]ngrijirile
date Otiliei, micile incidente. Ai fi zis un unchi care comunic[
celorlal\i membri ai familiei cum s-a achitat de ]ns[rcinarea
de a plimba o nepoat[. Pascalopol se mir[ c[ anume scrisori
nu fusese primite de mo= Costache. Deoarece spusese acolo
lucruri pe care aci ]n Bucure=ti le =tiuse totu=i St[nic[, Felix
b[nui pe dat[ pricina. T[cu ]ns[ din gur[, fiindu-i sil[ de orice
dela\iune. Pentru c[ afar[ era cald =i adia un v`nt dulce, cu
miros de salc`m, Pascalopol avu dorin\a de a sta ]n chio=cul
din gr[din[ =i de a juca o partid[ de c[r\i. El g[si c[ e p[cat ca
rudele s[ se certe ]ntre ele, fiindc[ acum ar fi avut-o =i pe
Aglae printre ei. Otilia se oferi numaidec`t s-o cheme, ]ns[
mo= Costache fu ne]nduplecat. Spuse, foarte r[gu=it, punctul
lui de vedere:
— Cine nu se poa-poart[ bine cu fe-feti\a mea n-are ce
c[uta aici.
+i r`se mul\umit, p`n[ la m[selele din fund, c[tre Otilia,
care s[ri pe genunchii lui =i-l ]ncoron[ cu bra\ele.
— Papa! zise ea, ]ndrept`ndu-i unicul fir de p[r, pe care
acuitatea ochilor ei ]l z[rea ]n v`rful \estei b[tr`nului.
Mo= Costache fu a=a de mul\umit, ]nc`t primi s[ joace c[r\i,
miz`nd cinstit, pe fa\[, =i continu[ jocul =i dup[ ce pierdu.
Satisfac\ia lui ]nv[luia =i pe Felix, c[ruia ]i ]ntinse, dintr-o dat[,
un fi=ic cu bani.
338