George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
St[nic[ deveni provoc[tor:
— A=a sunte\i dumneavoastr[. Pe al\ii ]i sf[tui\i s[ nu bea,
s[ nu oc[rasc[, dar sfin\iile-voastre face\i tot ce pofti\i. Cum
s[ mai cread[ lumea?
— Darul! zise popa |uic[, apuc`ndu-=i cu m`na toata mica
lui barb[. Cre=tinul respect[ ]n mine darul dumnezeiesc, nu pe
mine, care sunt p[c[tos.
—M[i, porc de c`ine, protest[ p[rintele titular, se vede c[
e=ti ]n m`inile satanei azi! M-ai auzit pe mine vreodat[ hulind,
lu`nd numele Domnului ]n de=ert? Cuvio=ia-sa e b[tr`n, s[racul,
]=i mai d[ ]n petic, c[ci plini de p[cate suntem to\i. Zici c[
beau, satano? Gust =i eu un p[h[rel de vin, c`t e ]ng[duit =i de
scripturi, c[ci zice Solomon ]n Pildele lui: „De vei =edea la
masa celui puternic, ]n\elep\e=te m[n`nc[ din cele ce \i se
pun ]nainte“.
Popa |uic[ c`nt[ pe nas: „M[n`nc[ miere, fiule, c[ este
bun fagurul, ca s[ se ]ndulceasc[ g`tlejul t[u.“ Apoi ]ntreb[,
]ngrijorat:
— Oare, t[iculi\[, mai st[ mult cu \uica aia? C[ mult nu
mai am de tr[it!
—Hei, cuvioase, nu ne e dat nou[, p[c[to=ilor, s[ =tim c`t
vom tr[i =i nu se cade s[ m`niem pe Dumnezeu cu trufia
noastr[. Domnul vede.
— Asta-i acum, observ[ St[nic[ ]n liber-cuget[tor, crezi c[
Dumnezeu st[ cu r[bojul s[ ne \ie socoteala vie\ii?
P[rintele f[cu un gest de oroare =i amenin\[ pe St[nic[
cu pumnul:
— „Pus-am gurii mele paz[, c`nd a st[tut p[c[tosul
]mpotriva mea.“
Marina =i Otilia venir[ cu proviziile =i le ]ntinser[ pe mas[.
P[rintele arunc[ ochii asupra aperitivelor, se ]nchin[, f[cu
semnul binecuv`nt[rii =i zise.:
— „Caut[, Doamne Isuse Cristoase, preste m`nc[rile c[rnurilor
=i le sfin\e=te pre ele, precum ai sfin\it mielul, carele \i-a
adus \ie Avel, spre jertf[, a=ijderea =i vi\elul cel gras... c[ tu
e=ti hrana cea adev[rat[, =i d[t[torul bun[t[\ilor, =i \ie m[rire
426