George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
— {=tia sunt! murmur[ b[tr`nul, examin`nd atent cotoarele,
cu teama de a nu se fi rupt ceva.
— Foarte bine, Costache! M[ duc la banca mea, cu care
lucrez, banc[ solid[, pun s[ deschid[ un cont discret =i-\i aduc
m`ine scrisoarea b[ncii, adresat[ Otiliei, ca s[ nu fie nici o
]ncurc[tur[.
— Nu-nu-nu! nu a-acum! protest[ Costache, spre surprinderea
mo=ierului. Mai am s[ primesc ni=te bani =i vreau s[-i ducem
odat[, poate c-o s[ merg =i eu. Nu e nici o grab[. Banii [=tia ]i
\in aici cu mine, s[ nu m[ fure punga=ii [=tia, tu singur =tii
unde sunt. C`nd oi vedea eu c[ nu mi-e bine, ]\i fac semn, =i tu
]i iei =i faci ce \i-am spus eu.
— S[ fie cum zici tu, Costache, spuse, Pascalopol, deziluzionat,
]ns[ cum ]\i ]nchipui tu c[ pot eu, oric`t am fi de prieteni
vechi, s[ vin s[-\i iau banii de sub saltea, dac[, Doamne fere=te,
ai fi bolnav? C`nd \i-a fost r[u, a fost aici paz[ militar[ ]n regul[.
Doar cumva s[-mi dai o scrisoare c[ ai ]n depozit de la mine
at`\ia bani, ca s[-i pot sustrage de la... de la succesiune... +i
apoi =i asta e suspect. A=a, eu nu intru deloc ]n combina\ie.
Doar m[ fac purt[torul sumei la banc[. E mai sigur, Costache
drag[, e =i mai onorabil, mai potrivit pentru delicate\ea fetei.
Cum o s-o conving eu s[ primeasc[ de la mine o sum[ de bani,
c`nd cu nimic nu pot s-o conving c[ sunt ]ntr-adev[r ai ei? Doar
s[-i spui =i ei!
— Nu-nu-nu! fe-feti\a s[ nu =tie, s[ afle =i ceilal\i =i s[-i
spun[ vorbe grele!
— Atunci?
Mo= Costache medit[ c`t[va vreme, sug`nd din \igar[, apoi
p[ru convins:
— Am s[ \i-i dau, mai t`rziu, s[-i mai num[r o dat[, s[-mi
fac bine socotelile, dar \i-i dau m`ine, poim`ine, c`nd mai treci
pe aici. }i =tii unde sunt, aici sub saltea. Acum m[ simt bine,
sunt s[n[tos, poate g[sesc salahori, s[ fac =i cas[ cum =tiu eu.
B[tr`nul ]=i leg[ din nou h`rtiile ]n jurnale =i sfori =i depuse
pachetele sub saltea, cu ajutorul lui Pascalopol, care, dup[
pu\in[ vreme, nemaiav`nd nici un rost, d[du s[ plece. C`nd
398