George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
prunc (St[nic[ apuc[ de b[rbie pe b[tr`nul, care se l[s[ docil
la demonstra\ie), uite, colo, f[lci (St[nic[ ar[t[ f[lcile),
uita\i-v[, colea, din\i (Costache deschise gura), s[ spargi pietre-n
ele, nu altceva (propriu-zis, b[tr`nul era cam =tirb), ia privi\i,
mu=chi (St[nic[ ]l apuc[ de bicep=ii sl[b[nogi), poftim, piept
s[n[tos (]l lovi cu palma ]n piept), picioare puternice, care
n-au =tiut ce e tr[sura, tramvaiul (mo= Costache exulta de
pl[cere), dar mai ales asculta\i ce aparat digestiv are (St[nic[
]l lovi peste p`ntece).
Atunci se auzi un zorn[it grozav de monede, rostogolite pe
du=umea. Mo= Costache ]ng[lbeni, se ridic[ repede de pe scaun
=i se pip[i, ]n culmea agita\iei, ]n jurul curelei. I se rupsese
fundul s[cule\ului, ]n care \inea banii de metal.
— Banii! Ba-ba-banii! se b`lb`i el =i se repezi sub mas[.
St[nic[, Aglae, Aurica se aplecar[ =i ei, cu capul pe jos,
]ncep`nd s[ caute cu febrilitate. Numai Pascalopol r[mase
nemi=cat la locul lui =i-=i aprinse o \igar[, fericit c-a sc[pat de
interogator.
445