George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
Simion avu o tres[ritur[, apoi spuse repede:
— Nu e fata mea!
Aglae r`se cu dispre\.
— Nu e fata lui! Dar a cui e? M-a ]nnebunit cu prostia asta!
Olimpia sem[na ]n chip izbitor cu Simion, ]nc`t afirma\ia
p[ru lui Felix bizar[. Mai t`rziu, o ]ntreb[ pe Otilia, =i aceasta-i
povesti c[ totul era o idee absurd[ a lui Simion, f[r[ nici un
temei, pe care o striga c`nd era ]n toane rele, c[ b[tr`nul avea
o cas[ a lui, nu prea mare, pe care Aglae voia s[ i-o dea
Olimpiei ca zestre, dar Simion nu consim\ea, nevr`nd s[ r[m`n[
f[r[ nimic. Aglae ]i confisca pensia =i orice ban, chiar mica
chirie pe care o scotea de pe casa lui. Astfel, s-ar fi p[rut c[ ]n
rezisten\a b[tr`nului e un resentiment fa\[ de tutela Aglaei.
Pascalopol interveni conciliant:
— O faci s[ sufere degeaba pe... domni=oara... pe doamna
Olimpia... Te-a sup[rat cu ceva, poate... ]n ]mprejur[ri de
acestea, se uit[ totul.
— Nu e fata mea! strig[ aproape Simion, cu un glas neb[nuit
=i, f[r[ s[ se mi=te din loc, se f[cu ro=u la fa\[.
— Acum iar se irit[, observ[ Aglae cu nuan\a indiferent[
cu care preveste=ti o ploaie.
Olimpia tremur[ pu\in buzele, scotoci ]n corsaj o batist[ =i
izbucni deodat[ ]ntr-un pl`ns zgomotos.
— Doamne, Doamne, zise Pascalopol cu mult[ delicate\e,
nu sunte\i cumin\i deloc.
St[nic[, lu`nd o atitudine nobil[, se ridic[ ]n picioare:
— Domnule Tulea, c`t[ vreme =ade sub acela=i acoper[m`nt
cu mine, Olimpia e sub protec\ia mea, =i nu permit,
]n\elegi dumneata...
Mo= Costache se ridic[ repede de la mas[, cu aerul c[ are
treab[ ]n odaia vecin[, iar Aglae f[cu desperat[ semn lui St[nic[
s[ tac[. Acesta ]ns[ se aprinsese.
— …s[ jigne=ti pe aceea care ]n fa\a lui Dumnezeu este
so\ia mea =i mama fiului nostru!
V`n[t la fa\[, Simion s[ri ]n picioare a=a de iute, c[ broboada
]i c[zu de pe umeri, =i, de furie, f[cu spume la gur[:
76