George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
Georgeta lu[ un napoleon dintr-o cutie =i i-l arunc[. St[nic[
]l prinse din zbor.
— Am sufletul u=urat, ]ncheie el, ie=ind pe u=[. Azi am
f[cut o fapt[ bun[!
}n acea sear[, Georgeta pretinse ca Felix s[ r[m`n[ la ea.
R[mase, dar satisfac\ia b[rb[teasc[ ]i fu alterat[ de un sentiment
l[untric c[ a devenit o sec[tur[. }n pat, Georgeta ]l stimul[
mereu s[ vorbeasc[ despre el. Voia s[ =tie inten\iile lui, planurile
de viitor. Aceste ]ntreb[ri, cam asem[n[toare cu acele ale
Otiliei, ]i aduse aminte c[ tr[deaz[ o imagine scump[. }ncerc[
s[ uite, vorbind Georgetei despre n[zuin\ele lui. }i spuse c[
voia s[ ajung[ un doctor mare, om de =tiin\[, c[ universitatea
avea s[-i fie un mijloc de a putea lucra. Voia s[ descopere
ceva, s[ dezlege o enigm[ =tiin\ific[, s[ contribuie la progresul
medicinei. }i vorbi ]nfl[c[rat de datoria genera\iei lui de a
face o munc[ constructiv[, de triste\ea ]n care se afl[ c`nd
vede c[ numele rom`nesc nu r[sun[ nic[ieri ]n cultura universal[.
Era capabil de sfor\[ri supraomene=ti.
Georgeta ]i \inea m`na pe um[r, ]nc`ntat[ c[ un b[rbat o
crede, ]n sf`r=it, apt[ de convorbiri serioase. Era o fat[ destul
de sprinten[ la minte =i cu multe lecturi, de un caracter, ]ns[,
vag literar =i artistic, ]n limba francez[. Avea replica prompt[,
=i generalului ]i pl[cea s[ stea de vorb[ cu ea. Dar nu ie=ea
din frivolit[\i.
— Entuziasmul t[u ]mi place, zise Georgeta. }n via\[ ]ns[
mai sunt =i alte bucurii. Mai t`rziu are s[ \i se urasc[ de at`ta
studiu =i ai s[ vrei s[ tr[ie=ti. Eu te v[d f[c`nd o c[s[torie
str[lucit[, cu o fat[ bogat[, intr`nd ]n politic[, ajung`nd
deputat =i poate =i mai departe. Un b[iat inteligent ca tine
p[trunde oriunde.
Felix fu dezam[git de platitudinea g`ndirii Georgetei, dar
nu f[cu nici o observa\ie. I se p[ru dintr-o dat[ banal[.
— De ce m[ prive=ti a=a? ]l ]ntreb[ Georgeta.
— Te privesc... a=a... }n sf`r=it, e firesc s[ te privesc
c`nd vorbesc.
— Parc[ ai vrea s[-mi spui ceva.
242