George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
nu mi-a adus nici un r[spuns, m[ tot poart[ cu vorba. Un
chelner de la mine mi-a spus c[ l-a v[zut cu amicul care m[
sap[ pe mine. +tii, s[ nu te superi, dar domnul St[nic[ e un
om, cum s[ zic...
— Nu m[ sup[r, protest[ Felix, z`mbind, ]ns[ ce trebuie
s[ fac?
Iorgu se ]nveseli.
— S[-i vorbe=ti domnului Giurgiuveanu, poate nu i-a spus
nimic, a=a b[nuiesc eu, s[-i spui c[ vreau eu s[ cump[r, c[
dau c`t cere, s[ m[ cheme s[ st[m de vorb[. Eu a= fi venit, dar
n-am vrut s[ m[ vaz[ lumea, am crezut ]n domnul St[nic[.
Felix f[g[dui, =i Iorgu, ]n culmea satisfac\iei, se repezi s[-i
ofere fel de fel de lucruri, ]i strecur[ ]n buzunar \ig[ri exotice,
bomboane.
— Am s[ m[ uit la dumneata ca la un tat[, pardon, ca la
un frate!
La col\ul str[zii, St[nic[ r[s[ri ca din p[m`nt.
— Ha, ha, tipule, te-ai dezghe\at bine, frecventezi localurile
de perdi\iune! Bravo, te felicit. Dar ce cau\i la ora asta? Te-am
v[zut cu Iorgu. Spune-mi drept, ce-\i spunea? E=ti t`n[r ]nc[, naiv,
[sta e vulpe b[tr`n[, ]=i face treburile cu dumneata. Spune-mi
drept (St[nic[ ]l privi pe Felix ]n ochi), te sondeaz[ ]n chestia
localului, \i-a spus ceva de contract, de vreo v`nzare?
— Nu! min\i Felix, devotat lui Iorgu, din instinct. St[nic[
se uit[ incredul.
— Z[u? Dar e ]n stare! S[ nu te ui\i la el. {sta e un punga=
care a f[cut milioane, pe spinarea mea, a dumitale, a cui vine
s[-=i lase banii aici. Ce-ar vrea el? S[ ia un local splendid pe
nimic? Mo= Costache nu vinde, mi-a spus mie, pe cuv`ntul
meu de onoare. De ce s[ v`nd[? S[ risipeasc[ averea? Ar fi o
dobitocie. Tot ce are las[ Otiliei, ascult[-m[ pe mine. (St[nic[
zg`l\`i pe Felix de hain[.) E ]n interesul dumitale. Ai s-o iei pe
Otilia de nevast[, nu spune nu, doar nu vrei s-o iei goal[. Nu fi
prost! Interesul nostru e ca mo= Costache s[ nu v`nd[ nimic.
Nici nu sufla vorb[ b[tr`nului de asta, c[ se sup[r[ foc. Nu-i
place s[-i ba\i capul. Astea sunt escrocherii de-ale lui Iorgu,
219