George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
cu g`nduri de munc[, cu ambi\ii mari, g[sise o fat[ a=a cum o
visase, ]i jurase iubire =i stim[ pe toat[ via\a, =i acum ajunsese
s[ doarm[ noaptea la o individ[ suspect[. Fire=te, Georgeta
era frumoas[, dar nu era dec`t o prostituat[ de lux. Probabil,
g`ndi, ]=i b[tea joc de ingenuitatea lui, voia s[ guste senza\ii
proaspete. De aceea umblase s[ se m[rite cu Titi. El, rivalul
lui Titi! Situa\ia era scandaloas[. Dar apoi ru=inea ]nt`lnirii, pe
aceea=i sal[, cu generalul! Dac[ acesta l-ar fi insultat, atacat,
ar fi fost cel pu\in m`ndru c[ se bucur[ de o favoare disputat[.
Dar =i generalul, =i el erau ]ncurca\i de ]nt`lnire, de unde rezult[
c[ pentru am`ndoi era compromi\[toare. Felix ]=i exager[
situa\ia, socotind-o ca o dec[dere moral[, =i ]=i f[g[dui o cur[
de ascetism. Avea s[ se ]nfunde ]n c[r\i, s[ dea examene
str[lucite, s[-i arate Otiliei cum =tie el s[ se \in[ de cuv`nt.
Examin[ din nou =i cazul Otiliei. Plecase, e adev[rat, dar n-avea
nici o dovad[ c[-l tr[dase. Fata scrisese, avea s[ se ]ntoarc[,
poate ]n cur`nd, ce semnifica\ie putea s[ aib[ o plimbare de o
lun[, dou[ ]n str[in[tate? A=a se purta Otilia de obicei, =i dac[
mo= Costache nu f[cea mare caz, cu at`t mai pu\in era el
]ndrept[\it s[ b[nuiasc[ lucruri grave. De at`tea ori, b`rfelile
]i aruncase ]ndoiala ]n suflet, =i, cu toate acestea, se ]ncredin\ase
c[ nimic nu fusese adev[rat. Era sau nu a=a cum vedea, Otilia
]nf[\i=a nu mai pu\in femeia lui ideal[. Trebuia s[ cread[ ]n
ea, iar dac[ fata i-ar fi dezmin\it mai t`rziu iluziile, era
]ndatorat s[-i cultive imaginea, ]n gol, ca o simpl[ posibilitate
a existen\ei. Trebuia s[ fac[ neap[rat acest exerci\iu de
statornicie =i devotament, spre a-=i controla =i exercita puterea
sufleteasc[. Trebuia s[ r[m`n[ cast p`n[ c`nd fapta cea mare
a existen\ei lui se va ]mplini. Ajuns acas[, Felix urc[ tiptil
sc[rile de din dos, blestem`nd treptele care sc`r\`iau, =i se
dezbr[c[ numaidec`t. }n pat ]=i aduse aminte din nou de
Georgeta, fiindc[ venea din alt pat, dintr-al fetei. Imaginea
s[n[toas[, lucioas[, cu din\i de por\elan a Georgetei r`se de
toate planurile lui austere. +edea cu panglica c[m[=ii pu\in
c[zut[ =i cu o m`n[ alb[ pe um[rul s[u =i-i spunea: „Vezi ce
ingrat e=ti?! |i-am oferit ceea ce mul\i ar dori, c[lc`nd o avere
245