George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
c`nt[ la pian, m[rindu-i vibra\ia sufleteasc[, pe care Lili o
]ntrebuin\a toat[ spre a contempla pe Felix. Titi, uitat, ]ncruntat,
privea mu\e=te pe Lili. St[nic[ l[ud[ ditirambic, c`nd pe Otilia,
c`nd pe Lili, c`nd pe Felix, nemai=tiind ce spune, ca de obicei,
f[c`nd pe diabolicul cu sentimentalism. }n sf`r=it, se aprinse
at`ta, ]nc`t ]=i aduse aminte c[ Lili ]i fusese ]ncredin\at[ ca un
„depozit sacru“ =i c[ trebuie ]nm`nat[ p[rin\ilor. O conduser[
cu to\ii spre tr[sur[, =i Titi ]ncerc[ s[ se a=eze c`t mai aproape,
pe linia fetei. Lili plec[ bl`nd entuziasmat[ de Felix, pe care-l
vis[ mult[ vreme, =i ]mp[rt[=i numaidec`t impresiile ei
p[rin\ilor, de fa\[ fiind =i St[nic[, care izbucni jovial:
— Nu v-am spus eu? Felix e o podoab[, un model de
t`n[r, e m`ndria mea, ciracul meu! C`nd a min\it vreodat[
St[nic[, s[racul?
Evenimentele care urmar[ nu mai ]ng[duir[ lui Felix s[ se
g`ndeasc[ la Lili =i la momentele acestui scurt episod. Dar ]n
casa Aglaei ura se dezl[n\ui din nou furioas[ ]mpotriva familiei
de dincolo, =i inten\iile de ]mp[care fur[ din nou abandonate.
Titi spusese ]ntunecat, ap[sat, ca atunci c`nd vestea c[ e bolnav
de inim[ =i credea c[ are s[ moar[, c[ el vrea de nevast[ pe
Lili. Aglae, departe de a se mira =i de a g[si aceast[ dorin\[
ridicol[ =i extravagant[, r[spunse ambi\ioas[:
— |i-o dau de nevast[, s[ =tiu c[ m[ tai ]n cu\ite cu Costache!
Oc[rile ]mpotriva Otiliei =i celorlal\i ]ncepur[ mai verzi.
Otilia era o „rafinat[„ cu =coal[ de la Paris, care atr[gea, cu
ajutorul „p[c[tosului de St[nic[, fiindc[ altfel nu pot s[-i zic“,
fete ca Lili pentru Felix, cu care voia s[ pun[ la cale cine
=tie ce matrapazl`curi. }l ame\ise =i pe b[tr`n, care voia s[ le
fac[ cas[ la am`ndoi, ca s[ se dea peste cap. S-au mai v[zut
femei care ]mping pe aman\ii lor spre c[s[torii bogate, ca s[
m[n`nce banii nevestelor ]mpreun[ cu ei. Felix era un stricat
pref[cut, care =tia s[ intre pe sub pielea oamenilor. To\i
studen\ii de la medicin[ sunt oameni f[r[ ru=ine, iar Felix,
auzise ea, era f[cut de tat[-s[u cu nu se =tie cine, fiindc[
altfel nu se explic[ de ce l-a \inut tot printre str[ini. Deciziunea
ei era s[ nu-l mai prind[ pe Felix prin casa ei s[-i strice b[iatul.
361