George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
apostrofe =i insinu[ri triviale ale colegilor: „Te-am v[zut cu o
dam[ bine“, „Ai dat o lovitur[„, „Faci ceva?“, „Sper c[ nu e
numai platonic!“
B`ntuit de astfel de g`nduri, mergea ]ncet de-a lungul
Cheiului D`mbovi\ei, c`nd ]l opri cu bra\ele larg deschise colegul
Weissmann. Vorbea pu\in cu el, abia ]l cuno=tea de fapt, totu=i
nu r[mase deloc surprins de familiaritatea studentului.
— Ce mai faci! ]l ]ntreb[ Weissmann. Te plimbi g`nditor,
e=ti pierdut ]n contempl[ri. Faci poezii?
— A=! protest[ Felix.
— +i de ce s[ nu faci? Crezi c[ eu n-am f[cut? Ce, e ru=ine?
Am f[cut caiete ]ntregi de poezii, eram a=a de sentimental
]ntr-o vreme!
— Publici? ]ntreb[ Felix.
— Ce s[ public? Le-am citit unui prieten al meu, b[iatul
cel mai inteligent de pe lume, cel mai delicios; el mi-a citit pe
ale lui, =i eu le-am aruncat pe foc pe ale mele. B[iatul [sta are
cel mai mare talent, e mai tare ca Heine.
— Cum ]l cheam[?
— Cum ]l cheam[? Barbu Nem\eanu! Trebuie s[-l cuno=ti,
e de pe acum un poet celebru.
Felix m[rturisi c[ nu-l =tie, ceea ce mir[ pe Weissmann,
care nu-=i lu[ totu=i aere de suficien\[.
— Amice Sima, pe b[iatul [sta trebuie s[-l cuno=ti
numaidec`t, este cel mai mare poet contemporan. }\i fac eu
cono=tin\[. Am s[-\i aduc revistele ]n care public[ el, s[-\i
dai =i dumneata seama. De ce s[ te privezi de o asemenea
be\ie liric[?
Weissmann vorbea cu un entuziasm extraordinar =i gesticula,
oprindu-se din c`nd ]n c`nd =i rezem`ndu-se de balustrada
cheiului, spre a demonstra mai bine =i a-i declama unele versuri,
persuasiv, ]n =oapt[, tr[g`ndu-le cu m`na din gur[ =i sug`nd
din buze voluptuos, ca dup[ mu=carea unei piersici. }i puse lui
Felix repetate ]ntreb[ri, dac[ nu cunoa=te cutare sau cutare
poet rom`n sau str[in, =i Felix trebui s[ recunoasc[ ru=inat c[
nu era at`t de informat.
258