George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
— T`n[r sau b[tr`n?
— D-apoi cine mai =tie? Peste =aizeci de ani.
B[tr`n[ d[du din cap:
— T`n[r, vai de mine, ce-a avut?
— Boala mor\ii, r[spunse plictisit[ Marina =i se duse dup[
preo\ii care tocmai veneau.
Popa |uic[ era mai sup[rat ca oric`nd de uneltirile necuratului,
asupra c[ruia \uica nu avusese un efect satisf[c[tor.
— To\i suntem muritori, t[iculi\[, fu consola\ia lui.
V[z`nd-o pe Aurica =i uit`nd unde se afl[, ]i strig[ tare:
— Ce-ai f[cut, g[inu=o, cu ovreiul, ]l botez[m?
Aurica se f[cu ro=ie:
— Nu =tiu ce ovrei, p[rinte, poate gre=e=ti.
— Se poate, porumbi\a taichii, r[spunse din fericire popa
|uic[, c[ sunt b[tr`n =i m[ omoar[ junghiurile. Ca m`ine o s[
m[ duce\i =i pe mine.
Cum Aglae comand[ =i muzica militar[, plecarea definitiv[
de la domiciliul s[u a lui mo= Costache fu impun[toare. Vecinii
ar[tar[ gelozie:
— Frumoas[ ]nmorm`ntare. +tiu c-a avut tr[suri =i vreme
frumoas[. Boga\ii =i c`nd mor au noroc.
Aglae fu ]nc`ntat[ de lumea numeroas[ care asist[, fiindc[
toate rubedeniile lui St[nic[, chiar cele mai bogate, care nici
nu-l cuno=teau pe b[tr`n, venir[ m[car pentru c`teva minute,
din disciplin[ familial[. Asta ]i d[du consola\iune =i sentimentul
intim c[ =i-a f[cut datoria. Dete =i o mas[ comemorativ[, la
care fu rugat s[ r[m`n[ =i Pascalopol. P[rintele f[cu elogiul
b[tr`nului, declar`nd c[ e lini=tit ]n privin\a destinului s[u
duhovnicesc, de vreme ce l-a v[zut a=a de bine dispus, ]nainte
de a muri, spre cele biserice=ti. C`t despre moarte, ea e ]n
voin\a nep[truns[ a Celui-de-sus =i nu se cade s[-l sup[r[m,
ar[t`nd o durere afar[ din cale, dovedind nep[trunderea
rosturilor lumii. C[ci Dumnezeu a dat ca trupul s[ se risipeasc[
]ntru cele dintru care s-a alc[tuit, iar sufletul s[ se mute acolo
de unde va fi luat la ]nvierea cea de ob=te. Cel mai p[truns de
evlavie se ar[t[ St[nic[. Atunci c`nd p[rintele, ]nainte de a se
466