George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
dat[, =i sim\i c[ cu alt[ femeie ar =ti s[ se poarte de-aci
]ncolo cu alt tact. Lucru curios! Otilia ]i ap[ru din nou scuzabil[
=i se ]nvinov[\i de a fi avut b[nuieli nedrepte asupr[-i.
Pascalopol era un om de un mare bun-sim\ =i nu se putea ca
el s[ fi fost a=a de lipsit de respect fa\[ de mo= Costache,
]nc`t s[-i r[peasc[ fata ca pe o ]ntre\inut[ oarecare. }=i ref[cu
fa\a Otiliei, buclele ei, aruncate peste urechi cu ajutorul
pieptenului, r`sul ei =i sim\i c[ nimic nu era comun ]ntre ea =i
Georgeta, de=i am`ndou[ erau foarte inteligente =i fine. Otilia
era ]ndr[znea\[, dar inocent[ ]n toate vorbele ei, de o brusche\e
de sor[. Dac[ ar fi avut-o din nou al[turi, ar fi ]ngenuncheat,
=i-ar fi pus capul ]n poalele ei, s-ar fi ferit s[-i spun[ =i cel
mai ne]nsemnat cuv`nt dubios. Otilia era de o =treng[rie at`t
de cast[, c[ ]ndoielile lui, acum vedea, erau ridicole. El ]nsu=i
observ[ acest lucru ciudat. }n loc ca ]nt`mplarea cu Georgeta
s[-i fi de=teptat cinismul viril, s[-l fi f[cut mai pozitiv ]n
pl[ceri, dimpotriv[, ]i limpezise spiritul, ]l f[cuse mai apt
pentru dragoste. Se hot[r] s[ scrie numaidec`t Otiliei. Lu[ o
h`rtie =i a=ternu aceste cuvinte:
„Drag[ Otilia,
Plecarea ta nea=teptat[, ho\easc[ a zdruncinat ]n mine, la
]nceput, toate credin\ele. Aveam o ra\iune ]n via\[ =i ]mi
]ndeplineam datoria cu sfin\enie fa\[ de ea. +i tocmai tu m-ai
]n=elat, a=a cel pu\in mi s-a p[rut. M[ iube=ti sau nu m[ iube=ti,
mi-e fric[ sa te mai ]ntreb, dup[ cum mi-e fric[ s[-\i cer s[-mi
spui cu ce prilej e=ti la Paris =i cum trebuie s[ te numesc eu de
aci ]nainte. }ns[ cred iar[=i ]n tine, =i eu, din partea mea, m[
voi \ine de cuv`nt, voi face adic[ a=a ]nc`t s[ te fi meritat,
dac[ tu ai avut vreodat[ de g`nd s[-\i arunci ochii asupra mea.
Mo= Costache e s[n[tos.
Felix“
Felix arunc[ scrisoarea la cutie =i se ]ndrept[ spre restaurantul
lui Iorgu. Acesta ]l primi cu mare ceremonie. frec`ndu-=i
m`inile, ]l v`r] ]ntr-un fel de birou, ]l ]ntreb[ dac[ dorea s[
consume ceva =i, la nega\iunea timid[ a lui Felix, comand[
217