George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
IX
}n martie, Felix ]=i f[cea planuri mai ner[bd[tor ca oric`nd.
Cu pu\in ]naintea Cr[ciunului ]mplinise dou[zeci de ani. Mai
avea deci c`teva luni =i devenea major. Se f[cuse acum mai
]ndr[zne\, mai con=tient de sine, ]ns[ lipsa de bani ]l chinuia,
jignea orgoliul lui. Ar fi vrut haine de prim[var[, m[nu=i =i
ceva bani asupr[-i. C`nd c`te un coleg ]l ducea de bra\ ]ntr-o
cofet[rie sau ber[rie, se sim\ea pus pe j[ratic. N-avea nici un
ban ]n buzunar =i ]i era ru=ine s[ m[rturiseasc[. Era gelos =i de
Pascalopol. Ar fi voit s[ fie =i el ]n stare s[ fac[ Otiliei o c`t de
mic[ pl[cere, s-o plimbe cu tr[sura. Mo= Costache nici nu se
g`ndea m[car s[-i dea vreun ban, ba-i propunea unele t`rguri
dubioase. Venise ]ntr-o zi cu o serie ]ntreag[ de seringi „Record“,
apar\in`nd probabil unui medicinist care nu pl[tise chiria, =i
]ntreba acum pe Felix dac[ nu cunoa=te pe cineva sau dac[ el
]nsu=i n-ar fi dispus „s[ le cumpere“. I le ]ncredin\ase „o
persoan[“. }ntr-o duminic[, Felix voi s[ ias[ ]n ora= cu ni=te
prieteni, ]ns[, dup[ c`\iva pa=i f[cu\i pe strad[, se ]ntoarse.
Era o zi admirabil[ =i paltonul ]l ap[sa pe umeri. S[-l scoat[ =i
s[ r[m`n[ ]n hain[ era ]nc[ prematur. Cum Costache era singur
acas[, Felix se duse de-a dreptul la el cu un curaj pe care i-l
d[dea sup[rarea. Spuse cam iritat c[ e acum om ]n toat[ firea,
c[-=i ]nchipuie c[ are destul venit ca s[ nu mearg[ mereu ]n
ora= cu m`inile goale. Are nevoie de haine, de c[r\i, de o
mul\ime de lucruri =i-i trebuie bani. }n definitiv, vrea s[ =tie
odat[ care sunt drepturile lui. Mo= Costache ascult[, ]nfrico=at
de aceast[ ie=ire, c[ut[ s[-l ]mbl`nzeasc[, \in`ndu-l mereu de
m`nec[, ]ntr-un chip comic, dar nu scoase nici o vorb[
]ncurajatoare, nici o explica\ie. }n cele din urm[, cu tonul
r[gu=it, cu ochii apleca\i ]n jos, f[cu aceast[ nea=teptat[
propunere:
155
CUPRINS