George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
— Nu-nu nu-i nimic. S-a rupt pu\in o sc`ndur[, ]l repar eu,
c[ m[ pricep.
Felix se strecur[ pe u=[ cu ochii ]n tavan, ca s[ dovedeasc[
b[tr`nului c[ nu vede nimic. Pe dat[ ce ie=i, auzi cheia
r[sucindu-se ]n broasc[. Ie=it ]n strad[, ]ntoarse instinctiv privirea
=i v[zu c[ mo= Costache p`ndea la fereastr[ s[ vad[ dac[ a
plecat. B[tr`nul ]i f[cu un semn de adio cu m`na, ca s[ fie
sigur c[ pleac[.
— Imprudent b[tr`n, ]=i zise Felix, dac[ afl[ St[nic[, e
un om mort.
St[nic[ nu afl[, dar extraordinarul lui sim\ pentru tot ce se
petrecea ]n umbr[ pe raza intereselor lui ]l f[cea nelini=tit =i
c[ut[tor ca o pisic[ ]n preajma unei fripturi. Felix nu-=i putea
da seama, ]n definitiv, ce urm[rea St[nic[, =i nici acesta nu
i-ar fi putut explica ]ntr-un acces de sinceritate. St[nic[ nu
urm[rea nimic special, a=tepta numai, ]nfrigurat, lovitura care
s[-i schimbe cursul vie\ii. Aceast[ relativ[ gratuitate a activit[\ii
lui ]l f[cea fecund ]n idei =i ascu\it ]n intui\ii, ca pe un adev[rat
artist. St[nic[ era pretutindeni, ]ntreba de toate, d[dea sfaturi ]n
toate direc\iile, era frate, p[rinte, consilier pentru oricine,
]nduio=`ndu-se de propriile lui improviza\ii sentimentale. Felix
]l surprindea adesea privind pe fereastr[ ]n odaia lui mo= Costache
sau cotrob[ind prin cas[. Totdeauna ]ntorcea astfel vorba, ]nc`t
indiscre\ia lui p[rea un lucru firesc =i ne]nsemnat. Felix ]l g[si
]ntr-o zi chiar ]n odaia lui. }l v[zuse bine cum scotoce=te prin
camer[, dar, c`nd intr[, St[nic[ =edea pe un scaun l`ng[ mas[
=i contempla atent o pagin[ dintr-un tratat.
— E foarte interesant[ chestia asta, zise el, b[t`nd cu
degetele ]n carte, ca =i c`nd era limpede c[ pentru carte venise.
C`nd termini examenele, s[ mi-o dai =i mie s-o citesc, vreau
s[ m[ informez =i eu. Stiin\a exact[, asta a fost pasiunea mea.
N-am avut p[rin\i...
Felix ]l privise totu=i a=a de surprins, ]nc`t St[nic[ sim\i
nevoia de a mai da o ]ndrept[\ire prezen\ei lui acolo:
— Domnule, m[ uitam la Marina asta, a ]mb[tr`nit r[u,
s[raca. +tii c[ le e cam rud[ dumnealor! Ai dracului oameni!
269