George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
poate s[ se de=tepte. Cu ochii ]ntredeschi=i, tulburi privea
proste=te ]n jurul lui, =i cu m`inile se silea s[ g[seasc[ ceva ]n
jurul mijlocului. }n sf`r=it, izbuti s[-=i aduc[ aminte:
— Che-che...
— Cheile? ]n\elese Otilia. Sunt aici cheile, papa, =i-i ]ntinse
un inel ]nc[rcat cu chei, c[zut jos de-a lungul pantalonilor, dar
\inut ]nc[ de mijloc printr-o curea.
B[tr`nul puse m`na avid pe ele, le v`r] greu sub pern[,
f[c`nd sfor\[ri de a ]nl[tura ajutorul altuia, apoi, ca =i c`nd
misiunea lui ar fi fost ]ndeplinit[, se l[s[ ]n voia gemetelor =i
somnolen\ei.
Felix ]=i d[du seama c[ b[tr`nul avusese un atac. Cum nu
se pricepea ]nc[ ]n latura practic[ a medicinei, nu ]ndr[zni s[
ia nici o m[sur[ =i fu de p[rere s[ se cheme repede un doctor.
Marina fu ]ndrumat[ numaidec`t la un medic de pe aceea=i
strad[. B[tr`na r[mase cam mirat[ de propunerea celor doi, cu
aerul de a le spune c[ sunt ni=te pro=ti, ie=i ]n curte bomb[nind,
mai intr[ ]n buc[t[rie, apoi f[r[ nici o grab[ trecu ]n curtea
vecin[. Aglae, afl`nd accidentul lui mo= Costache, c[p[t[
deodat[ fizionomia aspr[ a unui c[pitan de vapor care comand[
]n timp de naufragiu:
— Aurica, strig[ ea, vino repede, c[ i-a venit r[u lui
Costache! Chem[-l =i pe Titi. Trece\i dincolo, s[ nu fure vreunul
ceva. Marino! tu alearg[ iute la St[nic[. S[ vie =i el, =i Olimpia
=i s[ aduc[ doctorul pe care-l =tie el. Ah! tocmai acum l-a g[sit
=i pe Costache. Sunt sf`r=it[. N-am pus nimic ]n gur[ de azi de
diminea\[.
Aglae b[u, la repezeal[, pu\in[ cafea =i apoi trecu
dincolo, ]nconjurat[ ca de o gard[ de Titi =i Aurica. B[tr`nul
era mult mai limpezit =i privea numai ]ngrijorat spre
mobilele din cas[.
— Ce-i cu tine, Costache? ]ntreb[ mai mult arogant dec`t
comiserativ Aglae. Te-a pus dracul s[ cari c[r[mid[, s[ faci
cas[, parc[ n-aveai cas[. A=a e c`nd te iei dup[ copii!
Aglae ]ntoarse privirile spre Felix =i spre Otilia =i, ca =i
c`nd n-ar fi fost niciodat[ vreun conflict ]ntre ea =i ei, ]ntreb[:
366