George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
—Ce e al vostru e pus deoparte, f[g[dui Aglae.
Olimpia str`mb[ din nas:
— P`n[ atunci trebuie s[ tr[im, avem greut[\i. St[nic[
alearg[ toat[ ziua, s[racul, azi nu prea merge avocatura. I-a
promis cineva o slujb[, dar p`n[ acum...
St[nic[ arunc[ tuturor o privire m`ndr[, m[gulit c[ era astfel
comp[timit de Olimpia.
— Poate o s[ vrea domnul Pascalopol, zise Aglae, s[ ]ncerce
s[-\i g[seasc[ ceva, cum are dumnealui rela\ii...
Simion, Aurica, Olimpia =i St[nic[ ]ntoarser[ automat capul
spre Pascalopol, ca =i cum din partea lui venea o propunere
precis[. Acesta zise simplu:
— Am s[-ncerc!
— Oricum ar fi, eu nu ]n\eleg s[ fiu nedrept[\it[, continu[
Olimpia. Sunt cea mai mare din surori =i nu-mi da\i ce mi
se cuvine.
— Eu m[ g`ndesc la viitorul ei, la viitorul copilului nostru,
tun[ St[nic[. Pentru mine nu vreau nimic, dec`t pe ea!
— Simion este de vin[ ]n toat[ afacerea asta, arunc[ Aglae
o privire m`nioas[ spre b[tr`nul cu broboad[, care lucra mereu
ca =i c`nd n-ar fi auzit nimic, nu vrea, =i nu vrea. Dac[ v[
punea casa pe numele vostru de la ]nceput, n-aveam at`ta
sup[rare! Lui s[-i vorbe=ti =i cu el s[ v[ descurca\i.
— Mam[, interveni Olimpia cam cu sup[rare, dac[ nu vrea
tata, eu nu pot s[-l fac s[ m[ iubeasc[ ]n sil[, puteai s[ ne dai
dumneata, din partea dumitale.
Aglae se ]ncrunt[, iar Aurica privi cu du=m[nie la Olimpia.
— Ba asta nu, drag[! Am pe Aurica, pe care trebuie s-o
m[rit, =i pe Titi; nu pot s[-i las pe drumuri. Tu trebuia s[ ai
r[bdare p`n[ o scoteam la un fel cu p[c[tosul [sta.
Simion ridic[ numai capul, =i buzele ]i tremurau cu inten\ia
parc[ de a spune ceva, dar t[cu. Mo= Costache, ]nfrico=at de a
trebui s[ ia vreo atitudine, l[sase capul ad`nc spre cheseaua
cu tutun. Atunci Pascalopol lu[ cuv`ntul ]mp[ciuitor:
— Nu e bine s[ merge\i prea departe. Lucrurile se pot aranja.
Ce zici, domnule Simion?
75