George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
Pascalopol acoperea cu eufemisme pasiuni de alt[ natur[.
Prins ]n discu\ie, ]=i expuse rezerva:
— Tot ce spune\i e interesant, ]n general. }n cazul special al
iubirii paterne, am oarecare ]ndoieli. Iubirea dintre tat[ =i copii
se bizuie ]nt`i de toate pe instinct, pe leg[tur[ de s`nge. F[r[
]ndoial[ c[ un om ]n v`rst[ e capabil de iubire dezinteresat[
pentru o fat[, dar se poate s[ cad[ =i ]n curs[, cum a= c[dea eu,
crez`nd c[ iubesc ca o sor[ o fat[ care nu mi-e rud[.
Pascalopol fu a=a de izbit de aceast[ observa\ie a lui
Felix, ]nc`t t`n[rul se c[i =i-=i d[du seama abia dup[ ce
vorbise de brutalitatea insinu[rii lui. Mo=ierul b[tu darabana
cu degetele, oft[, ]ntoarse capul spre Otilia =i zise, ]n sf`r=it,
]n chip de ]nchiere:
— Domni=oara Otilia e singur[ ]n m[sur[ s[ judece ]n
aceast[ materie. Suntem to\i nimic altceva dec`t ni=te bie\i
oameni.
Felix fu a=a de m`hnit de ie=irea lui incon=tient[, ]nc`t,
profit`nd de un moment de neaten\ie din partea celorlal\i, se
scul[ de la mas[ =i se pierdu prin curte. La un moment dat, ie=i
din ograd[ cu m`inile ]n buzunar =i capul gol, =i se plimb[ pe
strada pustie, st[p`nit[ de umbra clopotni\ei m[n[stirii. Se
]nvinov[\i de r[utate, de lips[ de respect fa\[ de Pascalopol, de
gelozie ne]ndrept[\it[. }n planul de dezvoltare a personalit[\ii
lui, pe care-l alc[tuise ]n minte, sta acest principiu: de a nu jigni
pe nimeni =i de a reac\iona ]mpotriva inimici\iei prin rezerv[.
Purtarea lui fa\[ de Pascalopol era vulgar[, prin prea marea
exteriorizare a temerilor sale. Jignindu-l pe Pascalopol, o
sup[rase, f[r[ ]ndoial[, pe Otilia. }n orice caz, d[duse semne
de nest[p`nire de sine. Se plimba prin ]ntunericul profund din
preajma m[n[stirii, apoi, potolit =i hot[r`t, se ]ntoarse. Pascalopol
tocmai ie=ea pe poart[ =i se ]ndrepta spre tr[sura care-l a=tepta
cu mult mai departe, fiindc[ vizitiul adormise =i caii ]naintaser[
treptat, du=i de c`teva smocuri de iarb[ t[iat[ de prin vreo gr[din[
oarecare, =i c[zut[, peste zi, din cotiuga gunoierului. Mo=ierul,
v[z`ndu-l pe Felix, ]naint[ spre el cu m`na ]ntins[ =i r[mase
pu\in surprins de gravitatea acestuia.
344