George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
— Ai dreptate, zise doctorul. C`nd e=ti t`n[r, \i se pare c[
tr[ie=ti o sut[ de ani. M[ bucur, m[ bucur foarte mult c[ e=ti
bine dispus. Asta e o condi\ie sine qua non a restabilirii. }n sf`r=it,
se ridic[ el, face\i o analiz[ pentru constatarea glicozuriei, =i
alta pentru determinarea glicemiei, v[ fac o not[ la un laborator,
=i apoi ne vom pronun\a. P`n[ atunci, alimenta\ie rezonabil[,
f[r[ f[inoase =i zah[r.
— Ce are, doctore? ]ntreb[ St[nic[, foarte interesat, afar[,
crezi c[ se cur[\[? Mo=tenim?
— Te cam gr[be=ti. B[tr`nul e jovial, destul de voinic. Poate
fi o criz[ de glicozurie, se ]nt`mpl[ la arteriosclerotici. Nu mi
se pare grav.
— Uite,-\i jur pe amintirea mamei mele, zise St[nic[,
reintrat ]n cas[, c[ mi-a spus doctorul c[ n-ai nimic. Doctor
excelent, face minuni!
— C`nd ]\i spun eu c[ sunt s[n[tos tun! Da\i-mi s[ m[n`nc.
— Asta nu, protest[ Aglae, ai auzit c[ trebuie sa \ii diet[!
— Dobitoc! r`nji Simion =i ]ncepu s[ se plimbe mai repede
prin odaie.
— Da\i-i, domnule, s[ m[n`nce, ]ncuraj[ St[nic[, convins
c[ asta ar putea agrava starea socrului.
Aglae ]l pierdu cu totul din vedere, ]ncredin\at[ de doctor
c[ nu e nimic. Pentru ea boala era indiferent[, nu voia cazuri
complicate, care s[-i strice lini=tea casei. Tratamentul lui Simion
se reducea la diet[, =i asta era u=or de f[cut. S-o urmeze =i s-o
lase-n pace.
— Nu =ti\i o veste mare! anun\[ misterios St[nic[. Felix...
— Ce-i cu domnul Felix? se umplu de curiozitate Aurica.
— Felix lucreaz[ ]n stil mare, o s[ ajung[ departe. Dup[
Otilia, a g[sit acum o fat[ superb[, una Georgeta, curtezan[
de lux, ]ntre\inut[ de un general din elit[. I-am v[zut eu cu
ochii mei, ce mai calea-valea, i-am dus eu cu tr[sura. Fata s-a
prins. B[iat fain Felix, nu cade la triste\e.
— Ce eroare! se dezgust[ Aurica, v`n[t[ de invidie ]n fond.
— Stricat, declar[ Aglae, nici ta-su n-a fost poam[ mai
bun[. Barem s[ nu se amestece prea des cu Titi, s[-l depraveze.
193