George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
mai cur`nd sau mai t`rziu, avea s[ se duc[ pentru studii la
Paris, ]n care scop Otilia examinase toate posibilit[\ile =i
venise cu informa\ii utile pe care „\i le-a comunicat probabil
sau \i le va comunica“. Un singur lucru ]l mai ]ngrijora pe
Pascalopol, c[ poate c[l[toria Otiliei la Paris, cu un om str[in,
s[ nu-i aduc[ iar[=i acele nepl[ceri din partea cui nu cuno=tea
lucrurile. A=a vorbi Pascalopol, risipit, ]n fr`nturi, cu aerul de
a nu da nici o importan\[ la ceea ce spune, privind cu un
ochi prin g[urile flautului, =i sufl`nd ]n chip de control c`te o
not[. Apoi, deodat[, ]ntorc`ndu-se spre Felix, cu o fa\[
p[rinteasc[ =i hot[r`t[, ]l lu[ de m`ini =i-l \inu str`ns c`t dur[
acest mic discurs:
— Domnule Felix, Otilia nu m-a autorizat s[-\i spun nimic
=i nu =tie nimic despre ce vorbim noi aici. +tiu ]ns[ c[ are
destul[ simpatie pentru dumneata. Discre\ia m[ ]mpiedic[ s[
fac aprecieri asupra naturii acestei simpatii. O fat[ se poate
dispensa de buna opinie a femeilor, dar trebuie s-o aib[ pe
aceea a b[rba\ilor. Ei bine, ]\i dau cuv`ntul meu de onoare c[
m-am purtat cu Otilia, la Paris, ca un tat[. A stat tot timpul
]ntr-o pensiune, de unde veneam s-o iau, de altfel cu destul[
greutate, fiindc[ direc\iunea \inea, pentru renumele ei, s[
controleze mi=carea pensionarelor. (Era o pensiune numai de
domni=oare.) C[ s-a dus cu mine, nu dumneata, care cuno=ti
lucrurile, e=ti ]ndrept[\it s-o ]nvinov[\e=ti. Se sufoca aici. De
ce-\i spun asta? Eu, pe Otilia, vorbesc sincer, o iubesc, =i poate
nu m-a= da ]napoi de la impruden\a de a o lua de nevast[. }ns[
fac =i eu ce pot la v`rsta mea, ca s-ajung s-o merit. Eu lupt
av`nd ca arme bun[tatea, satisfacerea capriciilor tinere\ii,
dumneata lup\i cu ajutorul tinere\ii. Recunosc c[ arma dumitale
e mai sigur[. Eu sunt un adversar (dac[ pot eu s[ m[ numesc
astfel) leal. Poate c[ Otilia te iube=te pe dumneata sau pe
altcineva (eu te-a= prefera pe dumneata). Ei bine, atunci
demnitatea mea ]mi comand[ s[ nu las s[ planeze calomnia
asupra ei. Otilia e o fat[ cuminte =i a= fi m`ndru s[ am un
copil ca ea. Dac[ vei fi dumneata norocosul ei tovar[= (fiindc[
nu v[d siguran\a ferecirii dec`t ]n c[s[torie), afl[ de la mine
c[ Otilia trebuie respectat[. Se cade s-o spui =i altora.
346