George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
ca-n p[dure. Noaptea se cl[tinau pomii cu =uier, ca la \ar[.
Casele erau rare =i ie=eam pe aici, ceata de copii, trec`nd prin
dosul c[z[rmilor, pe unde e acum 13 Septembrie, o t[iam pe
sub deal, ocolind Cotrocenii, peste =oseaua Bolintini =i ie=eam
peste D`mbovi\a la Ciurel, unde ne sc[ldam, =i pe urm[ o
luam prin Cr`nga=i =i ne ]ntorceam, pe partea cealalt[ a
D`mbovi\ei, pe la Malmaison, tocmai pe sear[. Ne juc[m tot
]n sus, pe Rahovei, prin Jarcale\i =i prin Tutunari, sau =i mai jos,
spre Veselie, unde erau tot vii, =i furam toamna struguri. }n
fundul cur\ii am avut grajd pentru cai, c[ tata avea tr[sur[, dar
noi luam caii =i mergeam c[lare, ocolind Bucure=tii prin vii,
p`n[ la Tei. Acuma, tinerii stau degeaba, nu =tiu s[ petreac[.
S[ v[ spun ce-am f[cut odat[. Ne-am dus c`\iva, c[l[ri, pe
Podul Calicilor, strada Rahovei de acum, =i ne-am \inut, p`n[
au ostenit caii, pe drumul Giurgiului, dup[ o grecoaic[, o fat[
care mergea cu tat-su, negustor grec, ]n c[ru\[ cu coviltir.
Grecul s-a pl`ns la ]ntoarcere tatei, =i de atunci nu mi-a mai
dat cal. Mergeam apoi la biserici cu ceata, c`nd se d[deau
artose, la Antim, la Sfin\ii Apostoli, La Mihai-vod[, =i chiar
mai departe =i, pun`ndu-ne ]n r`nd, goleam ]n c`teva clipe
tava =i treceam la alt[ biseric[, ]nc`t ne luaser[ popii la ochi
=i puneau c`te un dasc[l s[ ne p`ndeasc[. Mai p[c[leam =i pe
babe. Erau unele care ]mp[r\eau lum`n[ri =i noi ne ]ndesam,
ghiontind pe al\ii, ca =i c`nd am fi fost str[ini unul de altul, iar
dup[ ce luam lum`n[rile femeii ne a=ezam pe dou[ r`nduri,
cu ele ]n m`n[ aprinse, =i mergeam c`nt`nd pope=te pe nas.
Tot a=a m`ncam colivele, ]ns[ trebuia s[ schimb[m mereu
bisericile =i s[ punem din vreme c`te unul din noi s[ afl[m
cine face pomeni. Hii, =i mi-a venit un gust de pastram[! Pe
atunci nu prea m`ncam dec`t carne de vac[, ori pas[re, ori
capr[ ]n gr[simea lor. Mai mult seu dec`t untur[, iar sl[nina
de porc o m`ncam afumat[. }n post f[ceam pilaf cu tah`n =i
chiftele de icre. Prim[vara mergeam pe iarb[, la Bordei sau la
Lacul Teilor. Ei, dar s[ v[ spun despre nunta mea cu r[posata
nevast[-mea, cu cea dint`i, nu cu mama Otiliei. C`nd m-am
]nsurat ]nt`ia oar[, aveam numai dou[zeci de ani, =i Cuza-
391