George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
Pascalopol veni, =i b[tr`nul puse pe Otilia =i pe Felix
s[ p`ndeasc[ ]nt`i prin toat[ curtea =i apoi s[ se duc[ sus.
Apoi, sug`nd un muc de \igar[, mo= Costache vorbi
v[iet[re\:
— Am str`ns ni=te bani =i nu =tie nimeni, pentru Otilica,
dac[ eram s[n[tos ]i f[ceam o c[su\[ colea, poate tot i-o fac.
Dar ce-i al ei e pus deoparte.
— A=a? bravo, =tiam eu c[ e=ti om de isprav[! Dar cum ]i
la=i? +tii, tu ai s[ tr[ie=ti ]nc[ mult[ vreme, doar mi-a spus
Slratulat c[ n-ai nimic, ]ns[ vezi, de la o v`rst[ oarecare, omul
]=i pune lucrurile ]n ordine, iat[, eu am f[cut de mult testamentul.
— Nu vreau testament, se indign[ b[tr`nul, n-am murit,
s[-mi fac testament, ce trebuie s[ =tie =i al\ii ce-i dau eu
fe-feti\ei? Am pus trei sute de mii de lei la o parte din v`nzarea
caselor. Aglae o s[ aib[ casa asta =i ce-o mai fi, s[ nu spun[ c[
n-am grij[ de nepo\i. O s-o aib[ t`rziu, ]ncolo, c`nd oi muri =i
eu, dar Otilichii vreau s[-i dau acum, s[ nu =tie nimeni, dec`t
eu =i dumneata. |i-i dau dumitale s[-i pui la banc[, pe numele
ei, ]n secret.
— Bine, Costache, =i a=a e bine, chiar mai bine, fiindc[ nu
se mai face discu\ie!
— A=a c[, b[tr`nul trase un fum din \igar[, fe-feti\a are
zestrea ei.
— Foarte frumos! =i c`nd ai de g`nd s[-i dai la banc[?
B[tr`nul f[cu un semn speriat lui Pascalopol s[ tac[, ]l trimise
cu gestul la fereastr[, s[ priveasc[ ]n curte, ceea ce acela f[cu
]ns[ cu obi=nuita lui demnitate.
— Vino-ncoace, =opti b[tr`nul.
Pascalopol se apropie de canapeaua pe care fusese
aruncat[ o saltea. B[tr`nul apuc[ un col\ al saltelei dinspre
perete =i-l rug[ din ochi pe mo=ier s[ trag[ =i el. Mo=ierul
trase, r[sturn`nd pu\in pe mo= Costache, care nu voia s[ se
dea jos de pe canapea cu ]nd[r[tnicia unei clo=ti, =i descoperi
un pachet de jurnal legat cu sfori, ]l trase afar[ =i-l d[du
b[tr`nului. Acesta ]l desf[cu mul\umit, umpl`ndu-=i plapuma
cu sfori de c`rpe =i cu jurnale, =i scoase trei pachete de
bancnote, legate =i ele cu sfori:
397