George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
— E=ti un punga=, nu e fata mea, nu dau nimic, nu e fata
mea, e=ti un punga=.
+i c[uta cu ochii ceva s[ arunce. Neg[sind, lu[ ghergheful
=i, ]ntr-o clip[, ]l f[cu buc[\i, sf`=iind cu ]nver=unare etamina.
Apoi r[mase a=a tremur`nd din tot corpul. To\i t[cuser[ =i nu se
mai auzea dec`t pl`nsul cu sughi\uri al Olimpiei. Dup[ o pauz[
lung[, Aglae zise autoritar[ lui Simion:
— Bea pu\in[ ap[!
Aurica se ridicase =i ]ntindea un pahar de ap[ b[tr`nului,
care-l lu[ docil =i sorbi din el.
— Iar voi, se ]ndrept[ Aglae c[tre cei doi, pleca\i acum. O
s[ v[d eu ce fac cu [sta.
Olimpia ie=i suspin`nd, iar St[nic[ o urm[ \an\o=, dup[ ce
d[duse ceremonios bun[ seara. Simion, calmat cu aceea=i
repeziciune cu care se ]nfuriase, cu aerul chiar de a nu =ti ce
s-a ]nt`mplat, privea m`hnit la ghergheful lui =i la ghemele de
l`n[ risipite pe jos =i se aplec[ s[ =i le culeag[. Otilia se repezi
=i-i adun[ toate lucrurile, pun`ndu-i-le pe m[su\[.
— Ghergheful e rupt, zise ea, nu mai faci nimic cu el. }\i
dau eu altul, care nu-mi mai trebuie!
— }mi dai altul? spuse Simion ]nc`ntat =i senin. Bine,
atunci s[-mi dai!
— Du-te =i te culc[, Simioane, porunci Aglae, c[ e t`rziu =i
te-ai enervat. Las[, c[ brodezi tu =i m`ine.
B[tr`nul se ]ndrept[ supus spre u=[, condus de Otilia.
— Simion, continu[ Aglae dup[ ie=irea lui, e ]nc[p[\`nat
ca un cat`r, dar tot o sa dea. Trebuie l[sat ]n apele lui. Nu pot
s-o fac pe Olimpia asta s[ ]n\eleag[ s[ nu mai vin[ pe aici ca
s[-l irite. St[nic[ s-a luat dup[ ea. Dac[-l la=i ]n pace pe Simion,
f[r[ s[-i ba\i capul, se ]nduplec[.
}n vreme ce Otilia, care dusese pe Simion acas[, se ]ntorcea
pe porti\a din fund, auzi ]n ]ntuneric o =oapt[ bine articulat[.
— Otilio, Otilio!
— Cine este? ]ntreb[ ea pu\in cam speriat[.
— Eu sunt!
O umbr[ se apropia din direc\ia chio=cului =i Otilia recunoscu
pe St[nic[.
77