George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
— L[sa\i copiii s[ vie la mine! glumi Simion, f[r[ nici o
rela\iune direct[ cu chestiunea. Nimeni nu-l b[g[ ]n seam[.
— Atunci, zise Aglae, ce vrei s[ spui? C[ totul e pierdut?
— Ba nu! Umila mea p[rere este c[ e mai bine pentru noi
ca mo= Costache s[ nu fac[ nici un testament. S[ nu-l ]nghionteasc[
nimeni! Moare, Doamne fere=te! Dumneata, ca
unic[ sor[ =i rud[ ]n linie colateral[, ascenden\i =i descenden\i
neexist`nd, iei toat[ averea. Otilia r[m`ne afar[ din chestie,
nu ia nimic, s[raca, afar[ de cazul c`nd s-ar g[si vreun titlu de
crean\[ din partea mume-sei. Deci nici un testament. }ns[,
fire=te, trebuie ca sub nici un chip mo= Costache s[ nu adopteze
pe Otilia. Mai e =i aici o primejdie: darurile ]n bani. Ce po\i =ti
ce-i d[ mo= Costache Otiliei?
— Arz[-l-ar focul, Doamne, iart[-m[, c[ mi-e frate! blestem[
Aglae.
— Idealul e ca toat[ averea lui mo= Costache s[ fie imobil[,
cum e acum. O cas[ nu po\i s-o iei ]n palm[. Un viclean face
=i aci v`nz[ri deghizate etc., dar lucrul se observ[ mai u=or.
Gre=eala dumitale fundamental[ e c[ te-ai certat cu el =i nu-i
mai calci ]n cas[, cum \i-am mai spus! Du-te, Otilia nu e aici!
— A=, ce s[ m[ duc?! Costache e ]nc[p[\`nat, p`n[ nu se
uit[ ]n ochii Otiliei, nu-=i descle=teaz[ gura.
— Am s[ fac ce-am s[ pot cu mintea pe care mi-a l[sat-o
Dumnezeu, zise St[nic[, cu modestie spiritual[, dar d[-mi =i
dumneata ceva fonduri, uite, mi-ar trebui o sut[ de franci.
— Nu =tiu ce face\i voi cu banii, z[u, se mir[ Aglae, c`nd
v-aud, n-ave\i!
— Suntem tineri, l[s[ capul ]n jos St[nic[, ne iubim!
— Fleacuri de-ale voastre. S[ vedem m`ine dac[ mai
am bani.
St[nic[ se repezi =i-i s[rut[ afectat m`inile Aglaei, apoi o
s[rut[ =i pe Aurica.
— Oh, str`nse el m`inile la piept, mi-ai dat, Doamne, ce-am
dorit: o so\ie sf`nt[ cu familie afectuoas[ =i bun[. Mam[,
declam[ el c[tre Aglae, tu dezmin\i toate b`rfelile ]mpotriva
soacrelor.
195