George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
toas[. Un observator mai fin dec`t Titi =i-ar fi dat seama c[ se
afl[ ]n casa unor oameni abia ie=i\i din mahala prin ocupa\iunile
noii genera\ii. Puteau fi func\ionari, poate chiar profesori sau
a=a ceva. Vorbeau ]n locuri comune de gazet[, ]ntreb`ndu-se de
una, de alta, amintind o ]nt`mplare, indign`ndu-se, dar f[r[ s[
se prind[, ca =i Soha\chi, de nici o idee. Asta lini=ti numaidec`t
pe Titi, c[ruia discu\iile ]i displ[ceau. Soha\chi f[cu pe scurt
istoricul cuno=tin\ei lui cu Titi, povesti ]nt`mpl[ri de la =coal[.
Titi ]ndr[zni =i el =i ad[ug[ altele, Soha\chi trecu ]n pantomim[,
]=i puse pe cap =apca pe care o avusese la liceu, imit[ =chiopenia
unui profesor =i fu un haz general. Fata r`dea cu chicote
exagerate, de o veselie ridicol[, \in`ndu-=i pieptul cu m`inile.
Titi fu predat cur`nd grupului de l`ng[ sob[, care-l primi cu
pr[jituri, vin =i ]ntreb[ri. Fata cu r`sul convulsiv avea n[ri largi,
o u=oar[ musta\[, pulpe groase, =i, mai ales, o gesticula\ie liber[,
familiar[. R`se la cele mai mici nimicuri spuse de Titi, spre
satisfac\ia acestuia, pun`ndu-i m`na c`nd pe um[r, c`nd pe
genunchi =i declar[ tare celor doi b[tr`ni, spre aprobarea lor, c[
domnul Titi ]i place. B[tr`na ]n papuci cu ciucuri ]ntreb[ moale,
dar st[ruitor, pe Titi despre ]ntreaga lui stare civil[: dac[ p[rin\ii
]i tr[iesc, dac[ mai are fra\i, c`\i ani au, ce avere au =i a=a mai
departe. Titi nu g[si ]ntreb[rile inoportune, nu fu ]n stare totu=i,
din timiditate, s[ r[spund[ mul\umitor la toate.
— Colonele, strig[ fata, auzi c[ st[ pe Antim, unde st[ =i
ginerele dumitale.
— Ce spui? se mir[ omul cu musta\a r[sucit[. Tulea, Tulea,
parc-am auzit!
Era o g[l[gie infernal[, fiindc[ to\i ]=i vorbeau de la distan\[.
Din cap[tul opus, Soha\chi strig[ lui Titi:
— Te ui\i pe pere\i? Zugr[veala e f[cut[ de mine.
A=a =i era. Mai t`rziu ]i ar[t[ =i alte produse ale industriei
sale, dulapuri, cufere. Soha\chi cultiva mai mult artele practice
dec`t cele plastice. Sus\inea c[ nu poate m`nca jum[rile de
ou[ dec`t f[cute de el ]nsu=i =i c[ numai el putea potrivi
mur[turile din s[r[tur[.
Titi plec[ ame\it de b[utur[ =i ]nc`ntat de Ana Soha\chi
(acesta era numele fetei), care-l invitase insistent, pun`ndu-i
139