George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
ar fi s[ fii nevasta mea. +tii tu cum te iube=te b[iatul [sta?
Nebune=te. O s[-mi spui: e a=a =i pe dincolo, bleg (recunosc),
nu frumos, nu de=tept. De acord. {sta e tocmai omul care-\i
trebuie. Generalul nu te ia de nevast[, c[ nu-l las[ rudele. }l
pun sub interdic\ie. Mai multe sco\i de la el a=a. C`t ai c`=tiga
s[ fii m[ritat[! Madam Tulea. Admirabil. B[iatul [sta? Numaidec`t
te ia de nevast[. }\i garantez eu consim\[m`ntul rudelor.
Faci nunt[ ]n regul[, intri ]n r`ndul oamenilor, =i pe urm[, dac[
nu-\i place, ]l la=i ]n plata lui Dumnezeu.
— Cum o s[ fac una ca asta? Am scrupule. Nu-s a=a
infernal[. Dac[ m-a= m[rita, ]n\eleg s[ r[m`n m[ritat[,
bine]n\eles, cu condi\ia s[ nu-mi fac[ via\a prea auster[.
— P[i, tocmai asta e. Titi e un b[iat de zah[r, un om nul,
artist, trece prin lume orbe=te. Las[-m[ pe mine s[ te pilotez.
Ai s[ m[ binecuv`ntezi.
Georgeta ]=i b[tea joc ]n fond de Titi, dar omul i se p[rea
bl`nd, de treab[. Ideea de a se m[rita o ]nfl[c[r[ subit. F[cu
generalului c`teva aluzii glume\e la posibilitatea de a se m[rita
cu el, dar acesta o lu[ galant de b[rbie =i-i spuse:
— Meri\i mai mult dec`t un reformat ca mine.
Poate c[ St[nic[ avea dreptate. M[rit`ndu-se, intra ]n alt[
lume. Putea apoi s[ divor\eze, dac[ nu se ]n\elegeau, cu
consim\[m`ntul chiar al lui Titi. Cu aceast[ fantezie ]n cap,
primi pe Titi mai afabil. Acesta, =tiind pe dinafar[ lec\ia
]nv[\at[ ]n cealalt[ scurt[ c[snicie, declar[ solemn c[ dore=te
s[-i dea numele.
— Cum? ]ntreb[ amuzat[ Georgeta.
Titi repet[ ]n sudori.
— Dar p[rin\ii dumitale ce zic?
Acum Titi, sigur pe bun[voin\a Aglaei, ]=i propuse s[ nu
mai fac[ lucrurile ]n tain[.
— P[rin\ii mei aprob[. }ns[ trebuie s[ te vad[.
Georgeta r`se. Inteligen\a ]i spunea c[ face prostii, un
sentiment ciudat ]i d[dea br`nci ]n aceast[ combina\ie fals[.
Se l[s[ dus[ ]ntr-o bun[ zi de St[nic[ =i Titi la Aglae. Felix nu
=tia absolut nimic. Simion o primi cu m`inile deschise =i-i
zise apostolic:
238