George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
II
A doua zi, Felix fu trezit din somn de grindina repede a
unui pian care r[suna prin apropiere. Cineva trecea m`inile cu
jovialitate pe deasupra clapelor, c`nt`nd cu mult[ dexteritate
un exerci\iu complicat, care varia la infinit o tem[. Felix ]=i
aminti numaidec`t de m`inile lungi ale Otiliei =i nu se mai
]ndoi c[ ea era c`nt[rea\a. S[ri ]nfrico=at din pat. Soarele era
sus pe cer =i p[trundea ]n odaie din dou[ p[r\i. T`n[rul ]=i
]ndrept[ pu\in hainele, potrivi locul pe care dormise =i avu
inten\ia s[ se spele. Dar ]n camer[ nu g[si nimic trebuitor.
Scoase atunci din valiz[ pu\in[ ap[ de Colonia cu care-=i d[du
pe fa\[ =i pe p[r. Acum nu =tia ce s[ fac[. S[ stea ]n odaie cum
]l ]ndemna ascuns timiditatea, ar fi fost necuviincios; s[ ias[,
se temea s[ nu nimereasc[ unde nu se cade, necunosc`nd casa.
Arunc[ o clip[ privirile pe fereastra cea mic[ =i constat[ c[
d[dea ]ntr-o curte vecin[. De altfel, era o fereastr[ condamnat[,
care ar fi urmat s[ fie astupat[ ]n cazul unei construc\ii al[turate,
dar pe care, se vede, rela\iile dintre vecini o ]ng[duiau. }n
curtea de al[turi, Felix v[zu o cas[ f[r[ etaj, cam veche, dar
solid[ =i larg[. Ferestrele ]nalte aveau deasupra frontoane
grece=ti de tencuial[, =i intrarea avea chipul unei tinde sprijinite
pe dou[ coloane vopsite ca porfirul, ai c[rei pere\i erau
zugr[vi\i pompeian. De-a lungul pere\ilor se ]n=irau h`rdaie
mari cu oleandri =i de jur ]mprejurul ogr[zii erau straturi de
flori prejmuite cu nuiele. Mai spre fund se vedea =i un chio=c
de lemn vopsit verde ]n care Felix z[ri pe b[tr`nul de peste
noapte cu barbi=on =i broboad[, care broda mereu. }n\elese
acum c[ tanti Aglae, cu Simion al ei =i cu Aurica locuiau
al[turi. Felix mai d[du c`teva ocoluri od[ii, ascult`nd exerci\iile
Otiliei, care le intona =i vocal acum, cu un glas sub\irel =i
31
CUPRINS