George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
— „Doamne, buzele mele vei deschide, =i gura mea va
vesti lauda Ta!“
+i numaidec`t b[u \uica. P[rintele, scutur`ndu-=i f[r[miturile
de p`ine de pe antereu =i privind la ceas, g[si c[ e
vremea s[ plece:
— S[ ne scul[m, cuvioase, s[ mergem, c[ s-a f[cut amiaz[.
Domnul s[ binecuv`nteze aceast[ cas[.
Mo= Costache, foarte serios, ]ntreb[:
— +i sufletul vede =i aude ca =i ]n via\[?
— Of, Doamne, zise p[rintele, silindu-se s[ scape de
preciziuni compromi\[toare, acestea sunt taine ]nfrico=[toare,
de care nu se cade s[ ne apropiem, dat[ fiind pu\in[tatea
min\ii noastre. De bun[ seam[ c[ Domnul, ]n mare mila Sa,
a ]ngrijit de toate.
Popa |uic[ chicoti ca un copil, ]nec`ndu-se ]n tuse:
— Oale =i ulcele, hi, hi, hi, ulcelu\e ne facem.
St[nic[, limbut, nu sl[bi pe preot:
— Stai, preasfinte, nu fugi a=a. Mo= Costache \i-a pus o
]ntrebare foarte serioas[, pe care \i-o repet =i eu. Pe mama
mea ]\i spun c[ \in la credin\a str[mo=easc[ =i vreau sa m[
preg[tesc suflete=te, ca s[ devin cre=tin adev[rat, nu a=a,
numai de form[.
— S[-\i ajute Dumnezeu! aprob[ p[rintele, g[sind c[ nu e
de demnitatea lui s[ ironizeze convertirile.
— Ei, dar eu sunt om, am problemele mele capitale la care
vreau s[ r[spund, altfel cad ]n bra\ele filozofilor atei.
— M`ntuitorul nostru a r[spuns la toate! declar[ p[rintele,
pu\in ]ngrijorat de discu\ie.
— }nt`i s[-mi spui de ce nu e dreptate pe lume? De ce
p[c[tosul se l[f[ie nepedepsit =i dreptul cade la fund?
P[rintele amenin\[ amical, volubil pe St[nic[, vr`nd s[-l
fac[ prin glum[ s[ bat[ ]n retragere:
— Cum se cunoa=te, porc de c`ine, c[ nu calci ]n casa
Domnului! P[i, tu, fiu nevrednic, aici vrei s[ te catechisesc,
]ntre paharele cu vin? Venit-ai tu la biseric[, s-ascul\i cuv`ntul
dumnezeiesc, venit-ai tu la mine s[ te spovede=ti? Atunci
429