George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
m[ duc s[-i vorbesc b[tr`nului de testament =i de mo=tenire. E
ca =i cum l-a= ]ntreba cum vrea s[-i fie co=ciugul.
Aglae nu se l[s[ de loc impresionat[ de parada umanitar[
a lui St[nic[ =i d[du noi ordine:
— S[ nu sl[bi\i din ochi nici o clip[ casa de dincolo. Unul
s[ stea tot prin curte pe l`ng[ gard, c[ doar e cald ca =i vara, =i
altul s[ se duc[ din c`nd ]n c`nd pe dincolo, s[ ]ntrebe pe
Costache cum ]i mai este, dac[ vrea ceva. S[ b[ga\i de seam[
s[ nu ia nimeni nimic din cas[, s[ nu ias[ nici c-un pache\el.
S[ m[ chema\i pe mine numaidec`t. Bine ar fi s[-l trage\i de
limb[ pe Costache, dar fin, dac[ a f[cut sau nu testament.
Titi, incapabil de subtilit[\i, se mul\umi s[ se plimbe prin
curtea vecin[, f[c`ndu-se c[ ia schi\e sau s[ priveasc[ pe pere\ii
din od[i ca s[ copieze ]n acuarel[ un tablou ori o fotografie.
B[tr`nul nu-i d[du ]ns[ voie s[ stea dec`t l`ng[ el ]n sufragerie,
trimi\`ndu-l cu Felix s[ aleag[ =i s[ se ]napoieze. }ntr-o zi,
plictisit, ]l puse s[-i povesteasc[ ce-a v[zut la cinematograf,
unde el nu fusese niciodat[. Titi, narator din pl[cere, ]ncepu:
— }nt`i arat[ un pu\ cu roat[, pe urm[ vine o fat[ cu o
g[leat[ mare, apoi apar doi b[tr`ni, un mo= =i o bab[ care
vorbesc ]ntre ei, pe urm[ arat[ cum trage fata g[leata dup[ ea,
baba se r[ste=te la ea =i mo=ul o love=te cu un bici, apoi arat[
pe fat[ ]nchis[ ]ntr-o odaie goal[, m`nc`nd un codru de p`ine,
apoi e noapte =i fata deschide geamul.
— Ce-i asta, ce ]nseamn[ asta? ]ntreb[ iritat mo= Costache.
A=a e la cinematograf?
— A=a e! r[spunse naiv Titi.
— Dac[ e a=a, e ur`t! constat[ b[tr`nul =i nu vru s[ mai
asculte.
B[tr`nul nu b[nuia c[ Titi nu ]n\elegea afabula\ia filmelor
=i le confunda cu o succesiune de imagini, a c[ror sintez[ nu
era ]n stare s-o fac[, fiindc[ nu pricepea nici inscrip\iile ]n
fran\uze=te. C`nd filmul ]i pl[cea mai mult, atunci Titi ]=i
procura un program cu desene sau fotografii de actori din
colec\ia Pathé-Frÿres =i le copia ]n pastel sau ]n acuarel[.
Olimpia nu =tiu s[ vorbeasc[ b[tr`nului dec`t de Aglae,
Aurica =i ceilal\i care „\in foarte mult, unchiule, la dumneata“,
405