George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
]mbr[\i=`ndu-=i genunchii =i tremur`nd dinadins, ca s[ se
]nc[lzeasc[. Felix ]ngenunche la marginea patului =i-=i a=ez[
capul l`ng[ poalele ei.
— Te iubesc!
— +tiu asta, r[spunse fata, trec`ndu-=i u=or degetele prin
p[rul lui. Cine iube=te ]=i ascunde sentimentele, nu face r[u
celuilalt. Tu vrei s[-mi faci r[u?
— S[ ne c[s[torim, Otilia, urm[ Felix ideea lui, s[ plec[m
de aici. Avem cu ce tr[i. Voi munci.
— Oh, ce nebun e=ti, Felix. Dar nu e=ti ]nc[ major. +i-apoi...
tu ai o carier[ grea de f[cut, trebuie s[ fii liber, m`ine am s[-\i
fiu o piedic[.
— Niciodat[.
— Nu e bine ca cei doi so\i s[ aib[ aceea=i v`rst[, urm[
Otilia foarte serioas[, b[rba\ii se plictisesc repede.
— Otilia, tu nu m[ iube=ti.
— Ba da, ba da, Felix. Tocmai fiindc[ te iubesc. Am visat
pentru tine glorie, avere, ]\i c[utam cu g`ndul mai t`rziu o
fat[ dr[gu\[, bl`nd[. Nu m-am g`ndit c[ m[ vei iubi pe mine,
eu sunt o z[p[cit[, nu =tiu ce vreau, eu sunt pentru oamenii
blaza\i, care au nevoie de r`setele tinere\ii, ca Pascalopol.
Felix se sim\i vexat.
— }l iube=ti pe Pascalopol, el e bogat, fire=te.
Otilia r[spunse f[r[ mali\ie, vis[toare, continu`nd s[-l
m`ng`ie:
— O, nu, bietul Pascalopol e =i el un fel de victim[ a mea,
cum ar zice tanti Aglae. Un biet om singur, care simte nevoia
unui glas prietenos. Nici nu =tiu dac[ nu se-n=al[. Eu cred c[
mai degrab[ ar voi s[ fiu fata lui. Nu-\i ascund c[ mi-e drag, ]n
anume ]n\eles, ]mi trebuie; ]n sf`r=it, nu e ce crezi. Voi to\i,
b[rba\ii, sunte\i, b[tr`ni =i tineri, ni=te copii.
Complexitatea sentimentelor care umflau pieptul lui Felix,
fericirea, nesiguran\a c[utau o desc[rcare. }ncepuse s[-i curg[
lacrimi pe obraji.
— Otilia, nu se poate, nu se poate f[r[ tine. Te a=tept c`t
vrei tu, voi t[cea, voi face tot ce-mi spui tu, te voi ap[ra, dar
las[-m[ s[ te iubesc.
127