George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
Cum aceasta ]nchidea u=a la loc, o chem[ ]n =oapt[, se
uit[ pu\in prin odaie =i scoase din perete o miniatur[ cu ram[
de filde=, pe care o ochise de mult, =i o v`r] ]n s`nul Olimpiei:
— Ascunde-o bine, s[ nu te vad[ soacr[-mea, [sta e un
lucru de art[, trebuie p[strat ]n familie!
Pascalopol veni la pr`nz =i-i g[si pe to\i inamicii str`n=i la
mas[ ]n sufragerie, chiar =i pe Vasiliad, care plecase =i apoi se
]ntoarse, ca orice bun medic curant. }ntreb`nd pe b[tr`n ce
voia s[-i spun[, sau s[-i dea, acesta ]i comunic[, f[r[ =optire
de data asta, c[ nu poate s[ fac[ nimic acum, c[ i-au pus
st[p`nire pe cas[, dar c[ are s[ se scoale el s[ fac[ r`nduial[.
Peste c`teva zile ]ns[ avea s[-i „spun[“ ceva foarte important
pentru fe-feti\a lui. A treia zi, c`nd ocupan\ii casei se scular[,
g[sir[ pe mo= Costache ]mbr[cat, plimb`ndu-se prin curte, cu
m`inile la spate =i inspect`ndu-=i c[r[mizile. Privea at`t de
ur`t la to\i =i avea ]nf[\i=area at`t de normal[, ]nc`t to\i ]=i
d[dur[ seama c[ e caraghios s[-l mai \in[ sub regimul arest[rii.
Titi, Aurica, Olimpia plecar[, Aglae mai arunc[ o ]ntrebare:
— Cum te sim\i tu, Costache, s[ stau aici s[-\i ajut? Trebuie
s[ te ]ngrije=ti, Marina asta nu se pricepe la nimic.
Mo= Costache r[spunse posac:
— N-am nevoie de nimic, las’, c[ are cine sa vad[ de cas[!
St[nic[, dezam[git, simul[ entuziasmul:
— Bravo, mo= Costache, ura, s[ ]ngropi to\i doctorii, care
nu =tiu nimic. Doctorii mi-au omor`t pe ]ngera=ul meu!
Dumneata =i bolnav! A fost acolo o oboseal[, un pic de insola\ie.
A= da tot s[ am eu s[n[tatea dumitale!
}n ziua urm[toare, mo= Costache goni pe to\i din cas[ rug`nd
chiar pe Felix =i pe Otilia s[ plece p`n[ seara. Otilia se duse
vesel[, cu sentimentul c[ b[tr`nul se f[cuse bine, ]nso\i p`n[
la un loc pe Felix, apoi se desp[r\i =i Felix avu ]ncredin\area
c[ fata merge la Pascalopol. B[tr`nul ]nchise u=ile =i ferestrele,
trase perdelele =i, ]ntocmai ca ]n r`ndul trecut, se auzir[
boc[nituri de ciocan ]n sufragerie. St[nic[ nu mai p`ndea la
geam, fiindc[ era chiar ]n cas[. Intrase ]n odaia lui Felix, pu\in
dup[ plecarea acestora =i, ]nainte de a se ]nchide u=ile, se
394