George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
— M-am z[p[cit de tot cu boala asta a lui Costache, nici
mas[ regulat[ n-am avut.
C`nd se a=ezau la mas[, pic[ =i St[nic[, ]n redingot[, cu
un guler \ip[tor de ]nalt, cu must[\ile foarte unse.
— Bine c-ai venit, zise Aglae, c[ e ]ncurcat[ r[u. N-am
g[sit nici un ban, numai m[run\i=.
— Ce vorbe=ti?! se pref[cu St[nic[ uimit. |i-am spus eu c[
lucra el ceva.
— Al\ii s[ trag[ foloasele =i eu s[ cheltuiesc? Cine-l
]nmorm`nteaz[, m[ rog?
— Dumneata, fire=te!
—Eu?! se scandaliz[ Aglae. Cu ce? Cu c`teva mii de
franci, c`t mi-a l[sat el? S[-l ]ngroape Otilia, tot spunea c[
e papa al ei.
— S[ fim calmi, mam[-soacr[, recomand[ St[nic[. E
obligat[ moralmente =i e chiar interesat[ s[ fac[ onorurile
]nmorm`nt[rii ruda cea mai apropiat[ care mo=tene=te, ]n spe\[,
dumneata.
— De ce eu? zise nedumerit[ Aglae.
— Fiindc[ dumneata iei tot, casa de al[turi, casa din +tirbeyvod[,
pe care n-a v`ndut-o =i tot ce n-a mai v`ndut. Asta pu\in
lucru este? Bani, dac[ au fost, i-o fi ]mp[r\it el din via\[, nu
po\i s[ faci nimic, dar \i-a r[mas fondul.
Aglae se ]mbl`nzi:
— Dar dac[ a l[sat vreun testament pentru Otilia? b[nui ea.
— Aici e aici, dar nu cred. }n cas[ ai g[sit ceva? Nu. Mo=
Costache nu era un om s[ mearg[ pe la tribunale, avoca\i =i
altele de-astea. Dac[ ar fi f[cut testament, ar =ti ori Otilia, ori
Pascalopol.
— Du-te =i ]ntreab-o tu, recomand[ Aglae.
St[nic[ merse imediat =i o g[si pe Otilia organiz`ndu-=i
propria ]mbr[c[minte de circumstan\[.
— Otilio, zise solemn St[nic[, ]ncerc`nd s-o s[rute pe
am`ndoi obrajii, iau parte la nenorocirea care te-a lovit =i te
rog s[ vezi ]n mine un tat[, un frate scump, un prieten, ce vrei.
Interesele tale sunt =i ale mele. +tiu c[ tu e=ti prea ad`ncit[ ]n
463