George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
c[lcase popa de nu \inea minte, ca la p[g`ni, ]n cele din
urm[, ideea fu primit[ =i p[rintele veni ]ntr-o diminea\[, ]nso\it
de un dasc[l =i de popa |uic[. Acest pop[ |uic[ fuse preot
mai ]nainte la biserica p[rintelui, =i acum b[tr`nul r[m[sese
supranumerar. Avea =aptezeci de ani, o barb[ ascu\it[ =i v`n[t[,
ca o bidinea, =i bea mult[ \uic[, de unde =i porecla. Oc[ra,
pronun\`nd foarte des numele necuratului, se v[ieta chiar ]n
biseric[, la lume, de b[tr`ne\e =i dureri prin ]ncheieturi =i
spovedea copiii, care-i r`deau sub patrafir, ]ntreb`ndu-i dac[
au m`ncat fasole =i varz[ acr[. C`nta morm[ind, sughi\`nd,
trec`nd repede de la cele mai grave registre la un schel[l[it
]nfrico=at spre hazul credincio=ilor tineri. Babele ]l mustrau
de la obraz, dar ]l venerau, =i de altfel =i el le certa,
]mpro=c`ndu-le cu numiri nemaiauzite de sfin\i. P[rintele
titular ]l ocrotea dintr-o omenie pe care o declara tuturor plin
de emfaz[ =i de pref[cut[ ]ngrijorare pentru prestigiul bisericii.
Sfin\ia-sa era un b[rbat ]nalt, rotund, ro=u la fa\[, cu barb[
mare, alb[, r[sfirat[ pe tot pieptul. R`dea din tot p`ntecele,
rezista la cele mai grozave insinua\ii p[g`ne, par`nd cu glume
prudente loviturile, ferindu-se de a se compromite.
P[rintele, asistat de dasc[l, f[cu sfe=tanie, umpl`nd casa
de fum de t[m`ie =i stropind pere\ii cu agheasm[. Popa |uic[
scotea din c`nd ]n c`nd c`te un ison izolat, privind cu coada
ochiului, s[ vad[ dac[ nu se preg[te=te ceva b[utur[. C`nd
sfin\ia-sa stropi pe cei de fa\[ cu agheasm[ (mo= Costache se
]ndoi din =ale, plin de evlavie), d[du ochi cu St[nic[, pe care-l
cuno=tea prea bine, =i r`se cu ]n\eles c[tre el.
— De unde mai ie=i=i, satan[? ]l ]ntreb[ p[rintele cu
umoare, c`nd sf`r=i slujba, ]n vreme ce-=i tr[gea epitrafilul
pe deasupra cozii.
— P[i ce, sfin\itule, obiect[ St[nic[ bisericos, eu n-am
voie s[ iau parte la sf`nta slujb[ a sfe=taniei, s[ m[-ngrijesc
de suflet?
— Ba ai, cum s[ n-ai, porc de c`ine, chiar te laud c[ te-ai
dat =i tu pe brazd[ =i p[=e=ti c[tre cele bune. Te-a=tept la
spovedanie =i la sf`nta ]mp[rt[=anie.
424