George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
]nsp[im`nta\i c`nd am citit cartea, =i ea mi-a dat ideea s[ ne
sinucidem, sc`rbit[ de realitate, care contrazicea idealul ei.
— Vreau s[ citesc aceast[ carte! zise Felix.
— Vrei se cite=ti Geschlecht und Charakter? Admirabil.
D[-mi un franc =i \i-o procur eu.
Felix ]i d[du francul. Merser[ c`t[va vreme t[cu\i unul
l`ng[ altul, fiindc[ Felix, de=i iubitor de discu\ii, se sim\ea
stingherit s[ fac[ m[rturisiri. I s-ar fi p[rut o necuviin\[ s[
pomeneasc[ numele Otiliei, =i chiar al Georgetei, fa\[ de un
altul, =i chiar s[ fac[ oric`t de mici aluzii la existen\a lor. Ca
s[ nu par[ plictisit, ]ntreb[ pe Weissmann cum tr[ie=te, ce
scopuri urm[re=te, dar se c[i numaidec`t, av`nd sentimentul
c[ cere altuia indiscre\ii pe care el nu ar voi s[ le fac[.
Weissmann nu p[ru deloc contrariat =i se porni pe confesiuni
f[r[ nici o umbr[ de ru=ine:
— Tr[iesc ca un c`ine, ca un desperat. Am pe capul meu
trei surori mici =i o m[tu=[ b[tr`n[, pe care trebuie s[ le ]ntre\in
eu, =i st[m cu to\ii ]ntr-o odaie mizerabil[, un fel de camer[
de vizitii, deasupra unui grajd, unde ne suim pe o scar[ de
lemn mobil[. Eu trebuie s[ pl[tesc chirie, eu trebuie s[ g[sesc
de m`ncare.
— +i cum faci?
— Cum fac? Fac ce pot. Asist pe un dentist, fac injec\ii
ieftine pe la lucr[tori, sunt redactor la o gazet[ socialist[,
traduc c[r\i pentru un editor, dau lec\ii particulare, asta fac.
Eu sunt un proletar care a=teapt[ m`ntuirea clasei mele prin
dialectica istoriei.
— E=ti socialist?
— Eu socialist? Ce e aia socialism? Toate spiritele mari f[r[
prejudec[\i, din lume, cuget[ ca mine. Eu sunt socialist
=tiin\ific. Sus\in colectivizarea mijloacelor de produc\ie =i
moralizarea dragostei prin eliminarea venalit[\ii: dragoste
neconstr`ns[.
Felix, cu toate c[ era lipsit de prejudec[\i, sim\i o stingherire
]n fa\a acestor formule. }n sufletul lui se sim\ea burghez =i admira
lini=tea, independen\a autoritar[ =i rafinamentul lui Pascalopol.
261