George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
Chelnerul ]i ar[t[ lista, =i c`nd St[nic[ f[cu gestul, pur
decorativ, de a pl[ti, omul cu smochingul protest[:
— N-ave\i nimic de plat[!
— S[ tr[ie=ti, coane Iorgule! mul\umi St[nic[.
— S[ nu m[ ui\i, zise Iorgu. Pune o vorb[ bun[ pe l`ng[
conu Costache, s[-mi prelungeasc[ contractul.
— N-ai nici o grij[, zise St[nic[, apropiindu-se de Iorgu, eu
ce fac toat[ ziua? }ns[ am s[ te rog ceva. +tii, trebuie s[-i bat
capul mereu, s[-l sperii cu procese posibile etc., s[-mi neglijez
afacerile. Sunt cam lefter acum, nu po\i s[-mi dai dou[ sute de
franci? }\i garantez eu c[-\i aduc contractele prelungite.
Iorgu ]=i ]ncrunt[ pu\in spr`ncenele, medit[ negustore=te,
apoi le readuse din nou la linia primitiv[.
— S-a f[cut!
— Ura! zise St[nic[, s[ mai bem un pahar. Nici nu =tii
ce ]nseamn[ s[ faci alt contract aici. Vad comercial! Al
dracului mo=!
— Care mo=? ]ntreb[, pu\in cam intrigat de unele nume
proprii, Felix.
— Ha, ha, ha, r`se Stanic[, ce, nu =tii? Localul [sta e
proprietatea lui mo= Costache, =i dumnealui e chiria=. Coane
Iorgule, ]\i prezint pe nepotul lui mo= Costache.
Domnul Iorgu ]ntinse m`na =i se ]nclin[ foarte respectuos =i
comercial.
— }nc`ntat, =i v[ rog s[ mai pofti\i!
Dup[ ce St[nic[ tap[ cei dou[ sute de franci, ie=ir[
c`te=itrei din odaia separat[, =i Felix fu surprins s[ vad[ c[
sala cea mare, sonor[ de valsuri, era plin[ de lume bine
]mbr[cat[. Chiuveta cu =ampanie frapat[ se afla mai la toate
mesele. Toate privirile se-ndreptar[ spre Georgeta, =i un b[rbat
]i f[cu chiar un semn desperat, la care fata ridic[ indiferent[
din umeri. St[nic[ chem[ o tr[sur[ =i se urcar[ c`te=itrei ]n ea.
C`t timp merse cu tr[sura, St[nic[ ]nghionti pe Felix =i-i
f[cu semne cu ochii, cu ]n\elesul: „Du-te cu ea, nu fi prost!“
Georgeta putea foarte bine observa manevrele lui St[nic[,
dar nu d[du nici un semn c[ le vede, ci privi numai din c`nd ]n
189