George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
Atunci trebuie s[ fii preg[tit. Dumneata e=ti doctor, pentru
numele lui Dumnezeu, =i =tii. Ce e via\a? Vax. Ai trecut de o
anumit[ v`rst[, ]ncep bete=ugurile: ba un reumatism, ba o
gut[, ba inima, ba rinichii. }ntr-o bun[ zi, pac, =i nu pic[
unul, ci to\i de v`rste apropiate. E statistic, e =tiin\ific. Ieri l-a
pocnit pe Simion (se cur[\[ la sigur, fac prinsoare), m`ine pe
mo= Costache, =i nici ceilal\i n-o s[ tr[iasc[ o mie de ani. E
r`ndul nostru, al tinerilor, s[ ne a=ez[m la masa vie\ii. Da,
dar trebuie s[ fim preg[ti\i, s[ nu l[s[m lucrurile de azi pe
m`ine. B[tr`nii sunt =ire\i, escroci, \i-o spun eu, ca avocat,
au du=m[nie declarat[ pe mo=tenitori. Un b[tr`n care toat[
via\a n-a =tiut s[ se foloseasc[ de averea lui, gelos pe tineri,
face farse, de pild[, las[ averea la o biseric[ sau la alte
institu\ii =i mai neprev[zute. E frumos ca Otilia s[-=i fi
consumat aici tinere\ea =i apoi s[ r[m`n[ pe drumuri, tocmai
c`nd e mai ]c`nt[toare =i are nevoie de lux?
— Nu cred eu c[ mo= Costache n-are s[ aib[ grij[ de ea,
spuse Felix, pu\in atins.
St[nic[ ]i surprinse momentul de sl[biciune.
— E ]n stare, e ]n stare, nu-\i face iluzii, b[tr`nii au psihologia
lor. E de datoria dumitale, dac[ zici c[ o iube=ti pe Otilia, s[
pui um[rul s[ cre[m aici o atmosfer[ s[n[toas[, pentru ca
succesiunea, c`nd o fi, s[ se deschid[ ]n mod echitabil. Ori
vrei s[ pun[ m`na soacr[-mea pe toate, pe averea ]n fond a
Otiliei? Dumneata =tii c[ restaurantul a fost cump[rat de mo=
Costache cu zestrea nevestei lui? Era, de fapt, dreptul fetei.
Felix f[cu un gest de protest la injusti\ie. St[nic[ atac[
problema mai ad`nc:
— E din partea dumitale o fapt[ de moralitate. Fata asta
dulce, delicioas[ trebuie ferit[ de primejdii, de ispite. F[r[
nimic =i nimeni pe lume, =tii ce face Otilia, ce e ]ndrept[\it[
s[ fac[? Se arunc[ ]n bra\ele lui Pascalopol, asta face! +i-i
dau dreptate.
St[nic[, ]ncredin\at c[ a pus punctul pe i, ]nchise cu zgomot
tratatul de medicin[. Felix se ]ntunecase mai mult, iritat de
readucerea ]n chestiune a cazului Pascalopol.
271