George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
ora= =i cu p[l[ria pe cap, Otilia ]n persoan[ ]=i leg[na moale
m`inile pe deasupra claviaturii, ]mb[tat[ de sunete, subliniind
c`te o m[sur[ cu pan, pan, pan.
— Otilia! strig[ aproape f[r[ voie Felix.
Sunetele murir[ deodat[, =i taburetul, printr-o mi=care brusc[,
se suci pe ax[ ]nf[\i=ind-o pe Otilia st`nd turce=te.
— Felix! r[spunse fata =i s[ri ]n picioare.
T`n[rul se apropie exaltat de ea, =i Otilia ]ntinse bra\ele
spre el. C`nd m`inile ]i atinser[ umerii, fata se opri pu\in
intimidat[ de timiditatea lui Felix. Apoi ]l s[rut[ u=or pe un
obraz, u=or pe un altul =i, ]n cele din urm[, pe gur[. Mo=
Costache scoase o clip[ capul pe u=[ =i fugi. Otilia ]l \inea
str`ns pe Felix la oarecare distan\[ ca s[-l poat[ privi bine:
— Felix, mi-era dor de tine. Ce-ai f[cut tu at`ta vreme?
Otilia merse ]nspre taburet, rea=ez`ndu-se pe el =i tr[g`nd
dup[ sine =i pe Felix, care se l[s[ jos pe covor, cu capul ]n
poalele ei.
— Felix, uit[-te la mine, ce-ai f[cut ]n lipsa mea? +i fata,
apuc`ndu-l de b[rbie, ]i ridic[ ]n sus capul.
Felix ]=i re]nfund[ obrazul ]n poalele ei. Era cople=it de
emo\ie, dar devenit mai matur acum, mai capabil de a-=i
analiza sentimentele, se scul[ =i f[cu recapitularea lini=tit:
— Otilia, ce eram s[ fac? Te-am a=teptat. Eu am crezut c[
tu m[ iube=ti, am avut ]ncredere ]n tine, =i de aceea c`nd ai
plecat pe nea=teptate cu... cu...
— Cu Pascalopol, preciz[ r`z`nd Otilia.
— Da. C`nd ai plecat, am fost am[r`t. Nu te-am uitat
niciodat[, toate g`ndurile mele au fost numai pentru tine,
]ns[ eram demoralizat. Plecarea ta, trebuie s[ recuno=ti, era
ciudat[, nu mi-ai explicat niciodat[ nimic. Cu toate c[ o
speran\[ absurd[ ]mi spunea altfel, ]n ultima vreme nu credeam
c[ ai s[ mai vii.
— Ce prost e=ti!
— Eu am crezut ]n tine, am fost devotat cuv`ntului dat
(aici Felix avu un scrupul =i se opri pu\in). Poate am gre=it o
clip[, sunt gata s[-\i m[rturisesc, dar n-a fost nimic serios. O
328