George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
]n coridor se-ndrept[ spre odaia Otiliei. Camera era ]n dezordine
=i se sim\ea plecarea gr[bit[ a fetei. Rochii care nu fuseser[
socotite utile erau aruncate morman, o carte era deschis[ =i
]ndoit[ acolo unde ajunsese cu lectura Otilia c`nd o p[r[sise.
U=ile de la garderob nu erau bine ]nchise. Felix c[ut[ bine prin
toat[ odaia, dar nu g[si nici o scrisoare, nici un semn. Se l[s[
jos pe un fotoliu =i privi cu triste\e odaia, cum ai privi o colivie
din care a zburat un canar. }n sofa se mai z[rea cuibul f[cut de
trupul Otiliei, =i ]n aer plutea adierea ei. Pe mas[, Felix g[si
un pieptene arcuit, pe care Otilia =i-l punea ]n cre=tetul capului
ca s[ alunge pletele peste urechi. }l lu[ ]n m`ini =i ]l r[suci,
sim\ind ]n n[ri parfumul p[rului Otiliei. A=adar, Otilia nu-i
l[sase nimic. De acum ]ncolo avea s[ stea singur, exilat pe
acest vast coridor, ]ntr-o curte mereu adormit[, ]nt`lnindu-se o
dat[ sau de dou[ ori pe zi cu un b[tr`n moroc[nos. Otilia ]l
tr[dase. Felix lu[ iar[=i lampa ]n m`n[, v`r] pieptenele ]n
buzunar =i se-ntoarse ]n odaia lui. Se dezbr[c[ =i se sui ]n pat,
dup[ ce sufl[ ]n lamp[, r[m`n`nd numai la lumina focului.
De=i era prim[var[, zilele erau reci, =i acuma se auzea v`ntul
izbind ]n geaml`c =i cl[tin`nd pomii ne]nfrunzi\i. Felix alerg[
cu g`ndul la mo=ia lui Pascalopol. Ce f[cea oare Otilia acolo?
Un cle=te de gelozie ]l str`nse din nou de piept, amintindu-=i
familiarit[\ile pe care le surprinsese ]ntre Pascalopol =i fat[.
Nu, nu mai era nici o n[dejde. Otilia avea leg[turi mai str`nse
cu mo=ierul, =i toat[ ging[=ia ei fa\[ de el, Felix, nu fusese
dec`t un chip fin de a-l ]n=ela asupra adev[rului. Ce ]nsemnau
aerele acelea materne, ]ngrijorarea de viitorul lui, dac[ nu
lipsa dragostei? Felix r`se el ]nsu=i de romantismul s[u =i g[si
c[ pentru un viitor medic nu era tocmai preg[tit suflete=te. I se
repro=ase ]n glum[ de c[tre colegi. Trebuie s[ fie mai cinic,
mai pozitiv. Femeile joac[ comedii. Otilia f[cuse pe pudica
cu el, ]i d[duse timidit[\i serafice, =i acum dormea ]n casa
grasului Pascalopol, dac[ nu al[turi de el. M`niat, Felix d[du
cu palma ]n aer, ca s[ sf`=ie aceast[ viziune sup[r[toare.
Sufletul i se ]ncord[ de hot[r`ri. Are s[ fie un cuceritor, un
b[rbat f[r[ nici un scrupul, ca at`\ia al\ii. Era singurul mod de
183