George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
— Dar, papa, e Felix!
Felix privi spre cap[tul sc[rii ca spre un cer deschis =i v[zu
]n apropierea lui Hermes cel vopsit cafeniu un cap prelung =i
t`n[r de fat[, ]nc[rcat cu bucle, c[z`nd p`n[ pe umeri. Atunci
b[tr`nul, ca =i c`nd totul s-ar fi petrecut ]n modul cel mai
firesc, f[r[ nici o l[murire asupra atitudinii dinainte, clipind
molatic din ochi, cu aceea=i duhoare de tutun =i cu acela=i
glas f[r[ acustic[, zise lui Felix Sima:
— Ia-\i geamantanul =i vino sus!
Urcar[ am`ndoi pe scara p`r`itoare =i se g[sir[ ]ntr-un soi
de antreu pe care t`n[rul nu avu r[gaz s[-l examineze,
r[m`n`nd totu=i cu sentimentul c[ mobilele erau toate acoperite
cu ni=te c[m[=i de materie fumurie. Fata, sub\iratic[, ]mbr[cat[
]ntr-o rochie foarte larg[ pe poale, dar str`ns[ tare la mijloc =i
cu o mare coleret[ de dantel[ pe umeri, ]i ]ntinse cu franche\e
un bra\ gol =i delicat. Felix ]i str`nse m`na =i avu o clip[
impulsiunea de a i-o s[ruta, ]ns[ fata i-o trase cu mult ]nainte
de a lua o deciziune =i i-o trecu sub bra\ul st`ng.
— Ce bine-mi pare, ce bine-mi pare, zise ea volubil, c[ ai
venit. Eu sunt Otilia.
Apoi, p[r`ndu-i-se c[ t`n[rul nu reac\ioneaz[ destul de
c[lduros, ]ntreb[, ]ntorc`nd ad`nc fa\a spre el:
-— Oare nu-\i pare bine?
— Ba da! r[spunse sfios Felix, contrariat c[ nu vine nimeni
s[-i ia valiza din m`n[.
Condus de Otilia =i urmat de b[tr`n, Felix intr[ ]ntr-o odaie
foarte ]nalt[, ]nc[rcat[ de un fum des =i ]n\ep[tor de tutun ca o
covert[ de vapor pe Marea Nordului. }n mijlocul ei, la o mas[
rotund[ prev[zut[ cu o mare lamp[ de petrol cu glob de sticl[
mat[, se aflau, ]n fa\a unui joc de table, trei persoane care la
deschiderea u=ii ridicar[ capul ]n felurite grade de curiozitate.
Erau dou[ femei =i un b[rbat. B[tr`nul merse =i ocup[ scaunul
r[mas gol l`ng[ ceilal\i, ]n vreme ce Otilia conduse pe Felix
de-a dreptul la mas[, prezent`ndu-l.
— E Felix, zise ea oprindu-se ]n fa\a b[rbatului care tocmai
aruncase zarurile.
17