George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
timpul mesei =i s[-l trag[ cu insisten\[ pe la sf`r=itul ei. C`nd,
]ntr-o astfel de manevr[, Felix f[cu o ]ncercare de rezisten\[,
ag[\`ndu-se cu privirile de Otilia, care era de fa\[, Otilia,
pufnind discret de r`s, agrav[ situa\ia.
— Du-te, Felix, n-o refuza, Aurelia este tare ]n pr[jituri.
— Te rog foarte mult, insinu[ tenacea Auric[ lui Felix, s[
nu vii niciodat[ prin fa\[, ci numai pe porti\[. +tii, reputa\ia,
dumneata e=ti cavaler, po\i s[-mi faci r[u.
Cu alt prilej, insinua\ia fu ad`ncit[ ]ntr-un fel care ]nsp[im`nt[
pe Felix.
— Situa\ia noastr[ e foarte grea, se v[it[ Aurica, nu =tii cu
cine vorbe=ti. Noi, domni=oarele, suntem slabe, nu putem refuza
„avansurile“, dar apoi, dac[ lucrurile nu merg mai departe,
r[m`nem compromise. Am avut o prieten[ care primea
„avansuri“ de la un t`n[r pe care-l credea sincer. L-a admis ]n
cas[, ]n odaia ei, ]n v[zul p[rin\ilor =i cunoscu\ilor, =i apoi
t`n[rul n-a fost parolist. Lumea e rea, vorbe=te, de aceea e
bine ca un b[rbat s[ spun[ de la ]nceput ce inten\ii are.
Felix t[cu c`teva clipe, ]ntr-at`t aluzia p[rea ]ndreptat[
c[tre el, apoi, devenind hot[r`t din cauza primejdiei, zise:
— Domni=oar[ Aurica, ceea ce spui trebuie sa fie adev[rat,
de=i eu nu am experien\[. Dar eu cred c[ personal nu pot s[-\i
aduc nici un neajuns, fiindc[ nimeni nu se va g`ndi c[ un
t`n[r ca mine, care abia acum intr[ la universitate, urm[re=te
s[ se c[s[toreasc[.
—De ce nu? zise Aurica, galben[ =i cu oarecare a\`\are de
repro= ]n glas. +tiu mul\i tineri studen\i care, spre a putea urma
studiile, se ]nsoar[. C`nd este =i zestre...
— Ai f[cut bine, ]n orice caz, c[ mi-ai atras aten\ia; fiindc[
altfel \i-a= fi f[cut r[u f[r[ s[-mi dau seama. Dumneata m-ai
chemat. N-am s[ mai viu...
—Ba eu te rog sa vii, domnule Felix, ]n definitiv, ce ne
pas[ nou[ de lume, ]nclina\iile se nasc cu ]ncetul.
— Dar eu, se b`lb`i Felix, n-am nici o ]ncli... n-am nici
o vin[!
+i se strecur[ pe u=[ afar[, bolborosind c`teva scuze confuze.
60