George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
ales ]i transmise dorin\a Aurichii de a o vedea. Otilia n-avea
nici un fel de fiere =i uita repede r[ut[\ile altora. Consult[ din
ochi pe Felix =i zise c[ niciodat[ n-a fost sup[rat[, ceea ce
determin[ pe preagr[bitul St[nic[ s[ dispar[ numaidec`t =i s-o
aduc[ pe Aurica. Toat[ extraordinara revolu\ie sufleteasc[ a
lui Felix, la apari\ia ca din vis a Otiliei, ]ncepu s[ fie am[r`t[
de aceste ]ntrevederi, care ]i r[peau ceva din drepturile lui.
Otilia intui nemul\umirea lui Felix =i-l m`ng`ie repede =i pe
furi= pe o m`n[, ]n sensul c[ de el va avea ea grij[ mai t`rziu.
Aurica intr[ ]n odaie aproape umilit[, s[rut[ pe Otilia pe
am`ndoi obrajii =i p[ru s[ nu mai aib[ nimic din r[utatea ei.
Sl[bise =i mai tare, gropi mari, vinete ]i ]nconjurau ochii, =i era
o mizerie s-o vezi vopsit[ violent pe fa\[, ca s[ par[ t`n[r[.
Otilia fu pe loc ]nduio=at[ =i, fiindc[ sim\ea lipsa p`n[ =i a
r[ului dac[ se obi=nuise cu el, revederea veri=oarei o bucur[.
}i mul\umi de cartea po=tal[ =i de scrisoare, f[c`nd-o s[-=i lase
capul ]n jos, =i atunci St[nic[ =i Felix ]=i d[dur[ seama c[
Aurica scrisese pe furi= o scrisoare Otiliei. Scoase din geamantan
ni=te nimicuri, o sticlu\[ de parfum, un guler scrobit de broderie
(se purta atunci) =i le d[du generos Aurichii, de=i nu avusese
inten\ia aceasta, =i lucrurile le cump[rase pentru ea. Aurica
]ncepu s[ pl`ng[, ur`\indu-=i toat[ fa\a. Nu pl`ngea de c[in\[,
ci din nervozitate. Dac[ s-ar fi analizat, ar fi descoperit c[
invidia pe Otilia ca ]ntotdeauna, ]ns[ acum invidia se pref[cuse
]n sentiment de ]nfr`ngere, ]n casa ei. Ap[s`nd, f[r[ tact, pe
partea cea mai dureroas[ a sufletului ei, St[nic[ ]i declam[
aceste inep\ii:
— Aurico! Nu mai pl`nge, c[ St[nic[ vegheaz[. Viitorul
t[u abia acum ]ncepe. Am pentru tine ni=te partide str[lucite.
Aurica, ]ns[, ]ncetase numaidec`t s[ pl`ng[ =i examina cu
lacom[ curiozitate obiectele Otiliei. Acum fu ea aceea care
arunc[ o vorb[ nepl[cut[:
— +i c`nd sunte\i deci=i s[ face\i nunta? ]ntreb[ ]n mijlocul
unui oftat cu tril, ca dup[ pl`ns.
— Nunt[? Cu cine? ]ntreb[ mirat[ Otilia, observ`nd paloarea
subit[ a lui Felix.
333