George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
ca filantrop, pentru binele lui, =i pu\in =i pentru Olimpia. Am,
ca s[ zic a=a, un mandat moral, s[ ap[r interesele genera\iei
noi fa\[ de cea veche.
Fiindc[ Felix d[dea oarecare semne de plictiseal[, St[nic[
se ridic[ =i chiar trecu pragul, dar se ]ntoarse din nou.
— Ceea ce vrusesem s[-\i spun, tocmai aia nu \i-am spus.
Te invit[ Iorgu m`ine sear[ la nou[ la restaurant. Vine =i mo=
Costache. Are omul o fat[ c[reia ]i rupe turta, =i a g[sit pretext
ca s[ dea o mas[ cunoscu\ilor, ]n vederea c[ a devenit
proprietar. Mai mult pentru asta.Tocmai dumneata, care ai
mijlocit, ca s[ zic a=a, afacerea, =i mo= Costache sunte\i eroii
serii. Vin =i eu, nici vorb[.
— Nu cred c[ am s[ pot merge!
— Refuz nu se poate. Am ordin s[ te aduc. Mai d[-le dracului
de examene! Mi se pare c-o s[-\i ar[t o fat[ fain[.
}ncredin\at c[ a aruncat argumentul suprem, St[nic[ ie=i
pe u=[ maiestuos. }ntr-adev[r, Felix se duse la restaurant, fiindc[
mo= Costache \inu neap[rat s[ fie ]nso\it, =i apoi pretindea c[
trebuie s[ ]nchid[ casa peste tot cu cheia, fiindc[ a aflat c[
umbl[ ni=te ho\i care se introduc prin case =i a=teapt[ acolo,
ascun=i, p`n[ c`nd pleac[ lumea. }n „=ambrul“ ]n care Iorgu
oferea, plin de mul\umire, masa, Felix avu surpriza =i nepl[cerea
s[ ]nt`lneasc[ ]ndivizii cei mai pu\in acordabili. Venise
Georgeta, generalul, Olimpia =i chiar Titi, adus s-o ]nso\easc[,
explicau ceilal\i, pe Olimpia p`n[ la sosirea lui St[nic[, =i s[
fac[ portretul lui Iorgu. Era =i Weissmann, studentul (care ]l
l[muri pe Felix c[ f[cea dantura familiei pe un pre\ absurd de
avantajos). Nevasta lui Iorgu era o femeie gras[, enorm[, cu
fa\a sever[, hindenburgian[, =i p[rul ro=cat adunat ]ntr-un coc
ridicol de ascu\it. P[rea binevoitoare, cuviincioas[ =i de origine
german[. Fata, care da pretext s[rb[torii, nu era de fa\[. Fusese
culcat[ de mult. Mai participau c`teva figuri necunoscute, un
frate al lui Iorgu, un ofi\er cu r`s ]nc`ntat, ostentativ optimist,
o sor[ a doamnei Iorgu, doi b[rba\i maturi, corect ]mbr[ca\i,
dar cu aere de fl[c[i b[tr`ni. Unul se prezentase ca maestru
caligraf, =i Iorgu comunicase asisten\ei c[ arta musafirului
273