George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

G. C[linescu
Acesta ridic[ numaidec`t capul =i ]ntinse repede m`na. Era
un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totu=i
evit`nd impresia de exces, c[rnos la fa\[ =i rumen ca un
negustor, ]ns[ elegant prin fine\ea pielii =i t[ietura englezeasc[
a must[\ii c[runte. P[rul rar, dar bine ales ]ntr-o c[rare care
mergea din mijlocul frun\ii p`n[ la ceaf[, lan\ul greu de aur cu
breloc la vest[, hainele de stof[ fin[, parfumul discret ]n care
intra =i o nuan\[ de tabac, toate acestea reparau cu des[v`r=ire,
]n apropiere, neajunsurile v`rstei =i ale corpolen\ei.
— Pascalopol, se recomand[ el cu o ceremonie care tr[da
cre=terea lui aleas[, re\in`nd ceva mai mult m`na t`n[rului
]ntr-a sa, spre a-l examina. }l privi f[r[ excesiv[ cordialitate,
chiar cu oarecare umbr[ de ironie ]ndep[rtat[, ]ns[ cu o polite\e
grabnic[, respectuoas[:
— Va s[ zic[ dumneata e=ti Felix de care ne-a vorbit at`ta
domni=oara Otilia!
— Este b[iatul doctorului Sima de la Ia=i, complet[ ]n =oapt[
b[tr`nul, frec`ndu-=i m`inile, cu un r`s prostesc.
— Da, da, da! ad[ug[ Pascalopol, p[r`nd a c[uta ]n memorie
=i, cu un z`mbet gra\ios, care ]i descoperi o dantur[ bine
reparat[, abandon[ u=or m`na t`n[rului.
Otilia opri pe Felix ]n fa\a femeii mai mature. Era o doamn[
cam de aceea=i v`rst[ cu Pascalopol, ]ns[ cu p[rul negru
piept[nat bine ]ntr-o coafur[ japonez[. Fa\a ]i era g[lbicioas[,
gura cu buzele sub\iri, acre, nasul ]ncovoiat =i acut, obrajii
br[zda\i de c`teva cute mari, acuz`nd o sl[bire brusc[. Ochii
]i erau bulbuca\i, ca =i aceia ai b[tr`nului, cu care sem[na
pu\in, =i avea de altfel aceea=i mi=care moale a pleoapelor.
Era ]mbr[cat[ cu bluz[ de m[tase neagr[ cu numeroase
cercule\e, str`ns[ la g`t cu o mare agraf[ de os =i sugrumat[ la
mijloc cu un cordon de piele, ]n care se vedea, prins[ de un
l[n\i=or, urechea unui cesule\ de aur. Doamna care juca table
cu Pascalopol, ]n vreme ce ceilal\i priveau, ridic[ o fa\[
scrut[toare =i examin[ din cap p`n[ ]n picioare pe Felix,
ridic`ndu-=i ]n acela=i timp cu mult[ demnitate m`na spre a-i
fi s[rutat[.
18