Din Monarchie pana in Anarhie
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină... Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină...
Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
De la Monarhie până la <strong>Anarhie</strong><br />
stabili datoria, în loc de a cerceta cuvântul adevărului pentru noi înș<strong>in</strong>e. Răspunderea noastră<br />
este mai mare decât a fost aceea a îna<strong>in</strong>tașilor noștri. Noi suntem răspunzători pentru lum<strong>in</strong>a<br />
pe care ei au primit-o și care ne-a fost dată ca moștenire, dar mai suntem răspunzători și pentru<br />
acea lum<strong>in</strong>ă mai mare care strălucește peste noi d<strong>in</strong> Cuvântul lui Dumnezeu.<br />
Hristos spunea iudeilor necred<strong>in</strong>cioși: „Dacă n-aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, n-ar avea<br />
păcat; dar acum n-au nici o dezv<strong>in</strong>ovățire pentru păcatul lor”. (Ioan 15, 22). Aceeași putere<br />
div<strong>in</strong>ă vorbise și pr<strong>in</strong> Luther împăratului și pr<strong>in</strong>ților germani. Și pe măsură ce lum<strong>in</strong>a se<br />
revărsa d<strong>in</strong> Cuvântul lui Dumnezeu, Duhul Său stăruia pentru ultima oară pe lângă mulți d<strong>in</strong><br />
adunarea aceea. Așa cum Pilat, cu secole mai îna<strong>in</strong>te, a îngăduit mândriei și popularității să-i<br />
închidă <strong>in</strong>ima față de Mântuitorul lumii, așa cum Felix l-a trimis tremurând pe solul<br />
adevărului: „De astă dată du-te; când voi avea timp te voi chema”, așa cum Agripa cel mândru<br />
a mărturisit: „Curând mai vrei tu să mă faci creșt<strong>in</strong>” (Faptele Apostolilor 24, 25; 26, 28), și<br />
totuși au întors spatele soliei trimise de cer — tot așa Carol al V-lea, supunându-se poruncilor<br />
mândriei și <strong>in</strong>tereselor lumești, a hotărât să resp<strong>in</strong>gă lum<strong>in</strong>a adevărului.<br />
Zvonurile cu privire la uneltirile împotriva lui Luther erau larg răspândite, producând o<br />
mare frământare în oraș. Reformatorul câștigase mulți prieteni care, cunoscând cruzimea<br />
trădătoare a Romei față de toți aceia care îndrăznesc să denunțe corupțiile ei, au hotărât că el<br />
nu trebuie să fie sacrificat. Sute de nobili s-au angajat să-l ocrotească. Nu puț<strong>in</strong>i au fost aceia<br />
care au denunțat mesajul regal ca fi<strong>in</strong>d o supunere d<strong>in</strong> slăbiciune față de puterea stăpânitoare<br />
a Romei. Pe ușile caselor și în piețele publice erau așezate pancarte, unele condamnându-l,<br />
iar altele apărându-l pe Luther. Pe una d<strong>in</strong> acestea erau scrise numai cuv<strong>in</strong>tele pl<strong>in</strong>e de înțeles<br />
ale înțeleptului: „Vai de t<strong>in</strong>e țară, al cărei împărat este un copil”. (Ecles. 10,16). Entuziasmul<br />
poporului în favoarea lui Luther în toată Germania a conv<strong>in</strong>s atât pe împărat, cât și Dieta că<br />
orice nedreptate dovedită față de el ar fi putut primejdui pacea imperiului și chiar stabilitatea<br />
tronului.<br />
Frederic de Saxonia păstra o rezervă b<strong>in</strong>e studiată, ascunzându-și cu grijă adevăratele lui<br />
sentimente față de reformator, în timp ce îl păzea cu o vigilență neobosită, vegh<strong>in</strong>d la toate<br />
mișcările lui și ale dușmanilor săi. Dar erau mulți care nu făcuseră nici o încercare de a-și<br />
ascunde simpatia față de Luther. Era vizitat de pr<strong>in</strong>ți, conți, baroni și de alte persoane<br />
deosebite, atât laici, cât și preoți. „Cămăruța doctorului”, scria Spalat<strong>in</strong>, „nu putea cupr<strong>in</strong>de<br />
pe toți vizitatorii care soseau.” (Martyn, vol. 1, p. 404). Oamenii priveau la el ca și când ar fi<br />
fost mai mult decât un om. Chiar și aceia care nu credeau în învățăturile lui nu puteau decât<br />
să admire acea <strong>in</strong>tegritate dist<strong>in</strong>să care l-a făcut să se expună morții decât să-și calce pe<br />
conști<strong>in</strong>ță.<br />
Au fost făcute eforturi stăruitoare pentru a obț<strong>in</strong>e consimțământul lui Luther de a face un<br />
compromis cu Roma. Nobili și pr<strong>in</strong>ți i-au spus că, dacă va cont<strong>in</strong>ua să pună judecata proprie<br />
împotriva aceleia a bisericii și a conciliilor, urma să fie în curând alungat d<strong>in</strong> imperiu și nu va<br />
avea nici o apărare. La acest apel Luther a răspuns: „Evanghelia lui Hristos nu poate fi<br />
100
Change language