21.04.2023 Views

Din Monarchie pana in Anarhie

Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină... Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].

Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină...
Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

De la Monarhie până la <strong>Anarhie</strong><br />

Ca urmare a păcatului lui Adam, moartea a trecut asupra întregului neam omenesc. Toți,<br />

fără deosebire, merg în mormânt. Iar pr<strong>in</strong> prevede-rile Planului de Mântuire toți vor fi scoși<br />

d<strong>in</strong> mormântul lor. „Va fi o înviere a celor drepți și a celor nedrepți.” „Și după cum toți mor<br />

în Adam, tot așa toți vor învia în Hristos” (Faptele Apostolilor 24, 15; 1 Cor<strong>in</strong>teni 15, 22).<br />

Dar se face deosebirea între cele două categorii care sunt înviați. „Toți cei d<strong>in</strong> morm<strong>in</strong>te vor<br />

auzi glasul Lui, și vor ieși afară d<strong>in</strong> ele. Cei ce au făcut b<strong>in</strong>ele, vor învia pentru viață; iar cei<br />

ce au făcut răul, vor învia pentru judecată” (Ioan 5, 28.29). Aceia care au fost „socotiți<br />

vrednici” de învierea spre viață sunt „fericiți și sf<strong>in</strong>ți”. „Asupra lor a doua moarte n-are nici o<br />

putere” (Apocalipsa 20, 6). Dar aceia care n-au primit iertare pr<strong>in</strong> pocă<strong>in</strong>ță și cred<strong>in</strong>ță trebuie<br />

să primească pedeapsa nelegiuirii lor — „plata păcatului”. Ei suferă pedeapsa care va fi<br />

diferită ca durată și <strong>in</strong>tensitate „după faptele lor”, dar în cele d<strong>in</strong> urmă se încheie cu moartea<br />

a doua. Deoarece este imposibil pentru Dumnezeu, ț<strong>in</strong>ând seama de dreptatea și de mila Sa,<br />

să-l mântuiască pe păcătos în păcatele lui, El îl privează de viața pe care, pr<strong>in</strong> neascultare, a<br />

pierdut-o și de care s-a dovedit a fi nevrednic. Un scriitor <strong>in</strong>spirat spune: „Încă puț<strong>in</strong> și cel<br />

nelegiuit nu va mai fi; da, îl vei căuta în locul lui și nu va mai fi”. Iar un altul declară: „Ei sunt<br />

ca și cum n-ar fi fost niciodată” (Psalmii 37, 10; Obadia 16). Acoperiți de ruș<strong>in</strong>e, ei cad întro<br />

uitare deznădăjduită, veșnică.<br />

În felul acesta se va pune capăt păcatului, cu tot vaiul și ru<strong>in</strong>a care au izvorât d<strong>in</strong> el.<br />

Psalmistul spune: „Tu pedepsești neamurile, nimicești pe cel rău, le ștergi numele pentru<br />

totdeauna și pe vecie. S-au dus vrăjmașii! N-au rămas d<strong>in</strong> ei decât niște dărâmături veșnice!”<br />

(Psalmii 9, 5.6). Ioan, în Apocalipsa, priv<strong>in</strong>d îna<strong>in</strong>te spre starea veșnică a celor mântuiți, aude<br />

corul universal de laudă, netulburat de nici o notă discordantă. Toată suflarea d<strong>in</strong> cer și de pe<br />

pământ a fost auzită dând slavă lui Dumnezeu (Apocalipsa 5, 13). Acolo nu vor fi suflete<br />

pierdute care să-L hulească pe Dumnezeu, când se zvârcolesc în ch<strong>in</strong>ul fără sfârșit, nici fi<strong>in</strong>țe<br />

nenorocite în iad nu-și vor amesteca vaietele cu cântările celor mântuiți.<br />

Pe rătăcirea fundamentală a nemuririi d<strong>in</strong> fire a sufletului se bazează învățătura cu privire<br />

la starea de conștiență în moarte — o învățătură care, asemenea ch<strong>in</strong>urilor veșnice, este opusă<br />

învățăturilor Scripturilor, contrară rațiunii și simțăm<strong>in</strong>telor noastre de omenie. După cred<strong>in</strong>ța<br />

populară, cei răscumpărați, în ceruri, au cunoșt<strong>in</strong>ță de tot ce se petrece pe pământ, în mod<br />

deosebit de viața prietenilor pe care i-au lăsat în urmă. Dar cum poate exista un izvor de<br />

fericire pentru cei morți să știe necazurile celor vii, să fie martori la păcatele săvârșite de cei<br />

iubiți ai lor și să-i vadă sufer<strong>in</strong>d toate necazurile, dezamăgirile și grozăviile vieții? Cât de mult<br />

se vor bucura de fericirea cerească aceia care plutesc deasupra prietenilor lor de pe pământ?<br />

Și cât de revoltătoare este cred<strong>in</strong>ța că, îndată ce suflarea părăsește trupul, sufletul celui<br />

nepocăit este încred<strong>in</strong>țat flăcărilor iadului! Până la ce adâncimi de groază trebuie să se cufunde<br />

aceștia, ca să-și vadă prietenii <strong>in</strong>trând în mormânt nepregătiți, ca să <strong>in</strong>tre într-o veșnicie de<br />

vai și de păcat! Mulți au fost aduși la nebunie de acest gând ch<strong>in</strong>uitor.<br />

Ce spun Scripturile cu privire la aceste lucruri? David declară că omul nu este conștient în<br />

starea de moarte: „suflarea lor trece. Se întorc în pământ, și în aceeași zi le pier și planurile<br />

343

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!