Din Monarchie pana in Anarhie

De la Monarhie până la Anarhie
Capitolul 28 — În faţ a Raportului Vieţii
„Mă uitam” spune profetul Daniel, „până când s-au așezat niște scaune de domnie. Și un
Îmbătrânit de zile a șezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, și părul capului Lui era ca niște
lână curată; scaunul Lui de domnie era ca niște flăcări de foc, și roțile Lui ca un foc aprins.
Un râu de foc curgea și ieșea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau, și de zece mii de
ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ținut judecata și s-au deschis cărțile.” (Daniel 7, 9.10).
Astfel i-a fost prezentată profetului, în viziune, ziua aceea mare și solemnă, când
caracterele și viețile oamenilor vor trebui să treacă pe dinaintea Judecătorului a tot pământul
și când fiecare om va trebui să primească răsplata „după faptele sale”. Cel Îmbătrânit de zile
este Dumnezeu Tatăl. Psalmistul spune: „Înainte ca să se fi născut munții, și înainte ca să se
fi făcut pământul și lumea, din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu” (Psalmii 90, 2). El,
izvorul oricărei existențe și al oricărei legi, este Acela care conduce judecata. Iar îngerii sfinți,
ca slujitori și martori în număr de „zece mii de ori zece mii și mii de mii”, participă la acest
mare tribunal.
„Și iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit
de zile și a fost adus înaintea Lui. I s-a dat stăpânire, slavă și putere împărătească, pentru ca
să-I slujească toate popoarele, neamurile și oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o
stăpânire veșnică, și nu va trece nicidecum” (Daniel 7, 13.14). Venirea lui Hristos descrisă
aici nu este a doua Sa venire pe pământ. El vine la Cel Îmbătrânit de zile, în cer, pentru a
primi stăpânirea, slava și o împărăție care-I va fi dată la încheierea lucrării Sale de Mijlocitor.
Această venire, și nu a doua Sa venire pe pământ, a fost prevestită în profeție ca având loc la
încheierea celor 2300 de zile, în anul 1844. Însoțit de îngeri cerești, Marele nostru Preot intră
în Sfânta Sfintelor și acolo Se înfățișează înaintea lui Dumnezeu, pentru a îndeplini ultimele
acte ale slujirii Sale în favoarea omului — pentru a îndeplini lucrarea judecății de cercetare și
pentru a face ispășire pentru toți aceia care au dreptul la binefacerile ei.
În serviciul jertfelor, numai aceia care veneau înaintea lui Dumnezeu, cu mărturisire și
pocăință și ale căror păcate fuseseră trecute asupra sanctuarului prin sângele jertfei pentru
păcat, aveau o parte în serviciul Zilei de Ispășire. Tot așa, în ziua cea mare a ispășirii finale și
a judecății de cercetare, sunt luate în considerație numai cazurile acelora care alcătuiesc
poporul lui Dumnezeu. Judecata celor nelegiuiți este o lucrare distinctă și separată și are loc
mai târziu. „Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Și
dacă începe cu noi, care va fi sfârșitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?” (1
Petru 4, 17)
Cărțile rapoartelor din ceruri, în care sunt trecute numele și faptele oamenilor, urmează să
determine hotărârea judecății. Profetul Daniel spune: „S-a ținut judecata și s-au deschis
cărțile”. Apocalipsa, care descrie aceeași scenă, adaugă: „Și a fost deschisă o altă carte, care
era cartea vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile
302