Din Monarchie pana in Anarhie

De la Monarhie până la Anarhie
îngerilor sfinți era simțită în aceste adunări și mulți se adăugau zilnic la numărul
credincioșilor. Când erau repetate dovezile cu privire la apropiata venire a lui Hristos, mulțimi
de oameni ascultau cu respirația tăiată cuvintele solemne. Cerul și pământul păreau că sunt
aproape. Puterea lui Dumnezeu se simțea peste bătrân, tânăr și de vârstă mijlocie. Oamenii
mergeau la casele lor cu laude pe buze și cântări de bucurie răsunau în aerul liniștit al nopții.
Nici unul dintre cei care au participat la acele adunări nu pot uita scenele acelea de profund
interes.
Vestirea unui timp precis pentru venirea lui Hristos a provocat o mare împotrivire din
partea tuturor claselor de oameni, începând cu pastorul de la amvon și până la păcătosul cel
mai decăzut și mai hulitor al cerului. Se împlineau cuvintele profeției: „Înainte de toate, să
știți că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele
lor și vor zice: «Unde este făgăduința venirii Lui? Căci de când au adormit părinții noștri,
toate rămân așa cum erau de la începutul zidirii!»” (2 Petru 3, 3.4) Mulți din aceia care
mărturiseau că Îl iubesc pe Mântuitorul declarau că nu se împotrivesc învățăturii cu privire la
a doua venire; obiectau mai degrabă cu privire la fixarea unei date. Dar ochiul a toate văzător
al lui Dumnezeu le citea inimile. Ei nu doreau să audă despre venirea lui Hristos care avea să
judece lumea în neprihănire. Fuseseră niște robi necredincioși, lucrarea lor neputând suporta
controlul ochiului cercetător de inimi al lui Dumnezeu și se temeau să se întâlnească cu
Domnul lor. Asemenea iudeilor din vremea primei veniri a lui Hristos, ei nu erau pregătiți să-
L întâmpine pe Isus. Nu numai că refuzau să asculte argumentele clare ale Bibliei, dar îi luau
în râs pe aceia care Îl așteptau pe Domnul. Satana și îngerii lui jubilau și aruncau reproșuri
înaintea lui Hristos și a sfinților îngeri, că pretinsul Său popor avea atât de puțină iubire pentru
El încât nu dorea venirea Sa.
Argumentul cel mai des folosit de aceia care respingeau credința adventă era că „Nimeni
nu cunoaște ziua și ceasul”. Scriptura spune: „Despre ziua aceea și despre ceasul acela, nu știe
nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl”. (Matei 24, 36). Însă o explicație clară
și armonioasă a textului a fost dată de aceia care Îl așteptau pe Domnul, iar folosirea greșită a
lui de către împotrivitori a fost arătată deslușit. Cuvintele acestea au fost spuse de Hristos în
discuția memorabilă cu ucenicii Săi de pe muntele Măslinilor, după ce a părăsit pentru ultima
oară Templul. Ucenicii puseseră întrebarea: „Care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului
veacului acestuia?” Isus, vorbindu-le despre semne, le-a zis: „Când veți vedea aceste lucruri,
să știți că este aproape, este chiar la uși” (Ver 3, 33).
Nici un cuvânt al Mântuitorului nu trebuie să fie folosit pentru a desființa pe altul. Cu toate
că nimeni nu cunoaște nici ziua și nici ceasul venirii Sale, suntem îndemnați și ni se spune că
știm când este aproape. Mai departe, suntem învățați că disprețuirea avertizărilor Sale și
refuzul sau neglijența de a ști când este aproape venirea Sa vor fi tot atât de fatale pentru noi,
așa cum a fost și pentru cei care au trăit în zilele lui Noe, care n-au știut când a venit potopul.
În parabola din același capitol, unde se pune în contrast servul cel rău cu cel credincios și se
dă o condamnare aceluia care zice în inima sa: „Domnul zăbovește să vină”, se arată în ce
232