Din Monarchie pana in Anarhie
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină... Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină...
Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
De la Monarhie până la <strong>Anarhie</strong><br />
fusese adevăratul Mesia, ar fi fost ei aruncați în durere și dezamăgire? Aceasta era întrebarea<br />
care le tortura sufletele, în timp ce Mântuitorul zăcea în mormântul Său, în ceasurile disperate<br />
ale acelui Sabat care despărțea moartea de învierea Sa.<br />
Cu toate că noaptea durerii adusese întuneric în jurul acestor urmași ai lui Isus, ei n-au fost<br />
uitați. Profetul spunea: „Chiar dacă stau în întuneric, totuși Domnul este Lum<strong>in</strong>a mea! El mă<br />
va scoate la lum<strong>in</strong>ă, și voi privi dreptatea Lui” (Mica 7, 8.9) „Iată că nici chiar întunericul nu<br />
este întunecos pentru t<strong>in</strong>e: ci noaptea strălucește ca ziua și întunericul ca lum<strong>in</strong>a”. Dumnezeu<br />
spune: „Celui fără prihană îi răsare o lum<strong>in</strong>ă în întuneric”. „Voi duce pe orbi pe un drum<br />
necunoscut de ei, îi voi povățui pe cărări neștiute de ei; voi preface întunericul în lum<strong>in</strong>ă,<br />
îna<strong>in</strong>tea lor, și locurile strâmbe în locuri netede; iată ce voi face, și nu-i voi părăsi.” (Psalmii<br />
139, 12; 112, 4; Isaia 42, 16).<br />
Vestirea pe care o duseseră ucenicii în numele Domnului era corectă în toate amănuntele,<br />
iar evenimentele către care arătase ea aveau loc chiar atunci. „S-a împl<strong>in</strong>it vremea și Împărăția<br />
lui Dumnezeu este la uși”, fusese solia lor. La încheierea „vremii” — a celor șaizeci și nouă<br />
de săptămâni, d<strong>in</strong> Daniel capitolul 9, care urmau să se înt<strong>in</strong>dă până la „Unsul”, Mesia —<br />
Hristos primise ungerea Duhului, după ce fusese botezat de Ioan în Iordan. Iar Împărăția lui<br />
Dumnezeu, despre care ei spuseseră că este la uși, fusese întemeiată pr<strong>in</strong> moartea lui Hristos.<br />
Această împărăție nu era așa cum fuseseră ei învățați să creadă, o împărăție pământească. Nu<br />
era nici împărăția aceea veșnică, nemuritoare, care va fi întemeiată atunci când „domnia,<br />
stăpânirea și puterea tuturor împărățiilor de sub cerul întreg, vor fi date poporului sf<strong>in</strong>ților<br />
Celui Preaînalt”, acea împărăție veșnică în care „toate puterile Îl vor sluji și-L vor asculta”.<br />
(Daniel 7, 27).<br />
În Biblie, expresia „Împărăția lui Dumnezeu” este folosită pentru a desemna atât împărăția<br />
harului, cât și împărăția slavei. Împărăția harului este scoasă în evidență de Pavel în Epistola<br />
către Evrei. După ce arată spre Hristos, ca Mijlocitor pl<strong>in</strong> de milă, care „este mișcat de simțul<br />
slăbiciunilor noastre”, apostolul spune: „Să ne apropiem cu încredere de scaunul harului, ca<br />
să căpătăm îndurare și să găsim har”. (Evrei 4, 15.16). Tronul harului reprez<strong>in</strong>tă împărăția<br />
harului, deoarece existența unui tron implică existența unei împărății. În multe d<strong>in</strong> parabolele<br />
Sale, Hristos întrebu<strong>in</strong>țează expresia „împărăția cerurilor” pentru a descrie lucrarea harului<br />
div<strong>in</strong> asupra <strong>in</strong>imilor oamenilor.<br />
În felul acesta tronul slavei reprez<strong>in</strong>tă împărăția slavei; și la această împărăție se face<br />
referire în cuv<strong>in</strong>tele Mântuitorului: „Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toți sf<strong>in</strong>ții îngeri,<br />
va ședea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate îna<strong>in</strong>tea Lui”.<br />
(Matei 25, 31.32). Această împărăție este încă în viitor. Nu se va întemeia, până la a doua<br />
venire a lui Hristos.<br />
Împărăția harului însă a fost <strong>in</strong>stituită imediat după căderea omului, când a fost pus în<br />
aplicare planul pentru mântuirea neamului omenesc căzut. Până atunci, ea exista în planul și<br />
în făgădu<strong>in</strong>ța lui Dumnezeu; și pr<strong>in</strong> cred<strong>in</strong>ță oamenii pot deveni supușii ei. Dar în realitate n-<br />
217
Change language